Biscuiții Anzac. O poveste din Marele Război

Autor 3445 vizualizări


Există o sumedenie de istorii culinare, de produse și de feluri de mâncare consumate în lume – şi, între acestea, e şi istoria biscuiţilor Anzac. Aceştia s-au născut, se pare, în Scoţia, iar de aici au fost preluaţi de emigranţii din Australia și Noua Zeelandă. Au devenit însă celebri în Primul Război Mondial, când făceau parte din rația soldaților care alcătuiau corpul militar expediționar venit din Australia și Noua Zeelandă, corp care a luptat inițial în bătălia de la Gallipoli. De aici și numele lor – Anzac, prescurtare de la Australian and New Zeeland Army Corps. Există chiar o mică rivalitate privind paternitatea acestor biscuiți între Noua Zeelandă și Australia, ambele revendicându-și întâietatea.

Pentru că biscuiţii nu conțineau ouă, durata lor de viață era foarte mare, putând fi consumați și la un an de zile de la preparare;mai mult, transportul pe mare se făcea ușor, ei rezistând condițiilor dificile pe care le presupunea o astfel de călătorie.

Inițial, biscuiții erau pregătiţi în gospodăriile australiene și neozeelandeze, de unde erau expediaţi soților, copiilor, fraților aflați la mii de kilometri și angajați în luptele de pe frontul european. Dincolo de faptul că erau un aliment consistent, durabil, biscuiții mai purtau și un mesaj personal, sentimental, acela al familiilor de acasă, care se gândeau la ei și-i așteptau să se întoarcă de pe front în bune condiții.

Trimiși în cantități mari, biscuiții au fost integrați oficial în rația soldaților. În luptele de la Gallipoli, în care corpul ANZAC a suferit mari pierderi, s-a născut legenda, dar s-a și adoptat numele Anzac pentru acești biscuiti, denumiți inițial biscuiții soldaților. Ei devin un simbol al jertfelor militarilor din corpul ANZAC, dar și al legăturii permanente între cei de pe front și familiile lor. La sfârșitul războiului și în anii următori, în cadrul ceremoniilor de cinstire a soldaților căzuți pe fronturile din Europa, biscuiții Anzac devin un mijloc de rememorare și o legătură spirituală peste timp, în special în ziua de 25 aprilie, ziua corpului ANZAC.

Dacă aceasta e, în linii mari, povestea biscuiților Anzac, iată și rețetalor:

Ingrediente pentru două duzini:1 cană de fulgi de ovăz;1 cană de făină;1 cană cu nucă de cocos rasă;1 cană de zahăr;8 lingurițe de unt;2 lingurițede sirop de zahăr sau de porumb;2 lingurițe de apă;1 linguriță de bicarbonat de sodiu.

Mod de preparare:Încălziţi cuptorul la o temperatură de 100ºC. Puneţi într-un vas mare fulgii de ovăz, făina și nuca de cocos și amestecaţi-le. Puneţi untul, siropul și apa într-o cratiță mică și încălziţi la foc mic, până ce untul se topește complet, amestecând toate ingredientele. Luaţi vasul de pe foc și adugaţi şi bicarbonatul de sodiu. Puneţi apoi acest amestec peste ingredientele uscate și folosiţi o spatulă sau o furculiță pentru a omogeniza totul. Întindeţi compoziția într-o tavă unsă cu grăsime şi puneţi la cuptor pentru 12-18 minute. Cu cât sunt lăsaţi mai puţin biscuiţii ies mai moi, cu cât stau mai mult în cuptor, ei vor fi mai crocanţi. Poftă bună!

 

""