Autor 2188 vizualizări


Primele benzi desenate din lume au apărut în Japonia, în timpul shogunilor Tokugawa. Kibyōshi, cum se numeau cărțile cu benzi desenate ale perioadei Edo (1603-1868), aveau ca public-țintă pe cei cu mai puțină știință de carte. 

Cel care a consacrat genul a fost un samurai pasionat de pictură, grafică, poezie și literatură, Koikawa Harumachi, care, în anul 1775, a publicat prima carte incluzând benzi desenate, intitulată Kinkin sensei eiga no yume („Splendidul vis al maestrului Fulger de Aur” – foto sus).

Operele sale conțineau însă cam prea multă critică din punctul de vedere al autorităților, astfel încât, în 1789, samuraiul devenit birocrat – în perioada Edo, samuraii încetaseră să mai fie acei războinici de temut care timp de secole făcuseră legea în Arhipelagul Nipon – a trebuit să apară în fața severului consilier guvernamental Matsudaira Sadanobu, un nepot al shogunului Tokugawa Yoshimune.

La scurtă vreme după această întrevedere, Koikawa Harumachi a murit: oficial, de boală, dar „gurile rele“ ale epocii sale au conchis că, de fapt, i se ordonase să se sinucidă. În perioada Edo s-a conturat stilul japonez de a desena, moe, în care personajele au ochii mult mai mari decât în realitate, iar nasurile și gurile le au mai mici – așa cum vedem și acum în benzile desenate manga. Şi că veni vorba de manga, acestea au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar acum acest gen constituie o afacere care aduce profituri de ordinul miliardelor.

Consacrarea, în Statele Unite ale Americii

Ca gen publicistic, benzile desenate și-au găsit consacrarea în Statele Unite, unde au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. A fost, ce-i drept, o apariție timidă, în paginile marilor cotidiene americane. Cei doi moguli ai presei de peste Ocean, William Randolph Hearst, patronul de la „New York Journal“, și Joseph Pulitzer, patronul lui „New York World“, au avut ideea ca, pe lângă știrile din ce în ce mai senzaționale care apăreau în ziarele lor, să introducă în paginile suplimentelor de duminică și desene umoristice, cunoscute de atunci încoace sub numele de funnies.

Autorii acestor funnies au început să creeze personaje care apăreau în seriale, fapt care a dus la apariția de comic supplements (suplimente comice) – de aici vin denumirile de comic books și comics pe care le poartă și azi cărțile ­americane de benzi desenate. Popularitatea din ce în ce mai mare a acestor suplimente i-a determinat pe Hearst şi Pulitzer (dar şi pe moguli mai mititei, precum Outcault, Swinnerton şi Dirks) să arunce pe piață reviste specializate, ale căror tiraje le-au întrecut așteptările.


Prima apariție a lui Superman, în iunie 1938

În anul 1938, în paginile revistei „DC Comics“ a apărut personajul Superman, creat de scenaristul Jerry Siegel și desenatorul Joe Shuster. De atunci încoace, supereroii de toate felurile au făcut carieră nu numai în paginile revistelor de benzi desenate, ci și în cinematografie. Iar reviste de benzi desenate au apărut în întreaga lume încă înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial.

Descoperă povestea Revistei „Pif“, afacerea de succes a comuniştilor francezi, în paginile numărului 232 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 mai - 14 iunie 2021, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum