Autor 3702 vizualizări


În februarie 1903, doi muncitori s-au adresat colegilor lor, rugându-i să le acorde sprijin întru crearea unui club sportiv de gimnastică al concernului Bayer, care să fie activ în întreg Leverkusen, așa cum era cunoscut, la vremea respectivă, arealul din jurul fabricii.  

170 de bărbați au semnat în dreptul rubricii „da”, drept pentru care, în noiembrie 1903, inițiatorul proiectului, Wilhelm Hauschild, a trimis tabelul, însoțit de o scrisoare de intenție, „onoratei direcțiuni a fabricilor de coloranți vorm. Friedrich Bayer&Co”, adresând acesteia respectuoasa rugăminte de a-și exprima punctul de vedere în acest sens. Răspunsul dat de duo-ul Bayer jr.-Duisberg nu s-a lăsat mult așteptat, cei doi exprimându-și „deosebita bucurie dacă, la Leverkusen, va fi înființat un club de gimnastică”, promițând, totodată, că vor construi o sală de gimnastică și un teren pentru sport. Astfel a luat ființă, la 1 iulie 1904, „Turn- und Spielverein der Farbenfabriken vorm. Friedrich Bayer&Co Leverkusen” (Clubul de Gimnastică și de Jocuri a Fabricilor de Coloranți Friedrich Bayer&Co din Leverkusen), prescurtat TuS 04. Că, până în momentul construirii sălii, exercițiile de gimnastică aveau să se desfășoare în incinta unei hale de producție a medicamentelor (suprafața dedicată fiind adiacentă vestiarelor muncitoarelor, căci femeile reprezentau majoritatea lucrătoarelor în producția de medicamente), asta face parte din inexorabilul pionierat al oricărei activități. 

Muncitoare în sala de gimnastică, în 1905

Tot așa cum prima echipă de fotbal, din cadrul TuS 04, a luat ființă la 1 iunie 1907 în incinta restaurantului-pensiune „Wiesdorfer Hof”, alăturata „Germania Saal” servind drept lăcaș de exerciții pentru toate secțiile clubului până la finele celui de-al Doilea Război Mondial, când buldozerele aveau să creeze, prin demolare, evident, premisele modernizării. O modernizare care va însemna construirea de citadele sportive, dar și, din 1984, noua denumire a clubului (TSV Bayer 04 Leverkusen) și, dacă vreți, din 1999, desprinderea fotbalului și crearea unui SRL de sine stătător, Bayer 04 Leverkusen Fussball GmbH, având drept poreclă, nici nu se putea altfel, „aspirinele”.

Hoffmann, aspirina, heroina și gazele toxice  

Modernizare și evoluție reprezintă, pe un cu totul alt plan, și ceea ce s-a întâmplat în anul 1894. După ce, în 1888, creaseră un departament farmaceutic, Bayer jr. și Duisberg l-au recrutat pe Felix Hoffmann (1868-1946), chimist născut la Ludwigsburg, cu studii la München, care găsise formula și modalitatea de a sintetiza acidul acetilsalicilic, reprezentând o modificare a substanței naturale derivate din extractul de scoarță de salcie. Ceea ce izbutise omul de știință reprezenta, de fapt, o perfecționare a cercetărilor și descoperirilor francezului Charles Frederic Gerhardt (1816-1856) din 1853. 

Pe 10 august 1897, Hoffmann a produs prima formă chimică pură de acid acetilsalicilic, pentru ca, aproape doi ani mai târziu, la 6 martie 1899, Bayer să înregistreze aspirina ca marcă înregistrată. Tot Hoffmann a fost cel care, la scurt timp, a fabricat un alt compus, numit diacetilorfina, sau, mai pe înțelesul tuturor, heroina, prescrisă cu precauție și scoasă la vânzare până în 1910, tratând tusea, pneumonia și tuberculoza. A fost un patent Bayer până după Primul Război Mondial, după care s-a văzut scoasă de pe piață, treptat, până în 1931, devenind, apoi, un drog de mare risc. În 1913 (an de vârf al activității până la izbucnirea Primului Război Mondial), 80% din venituri erau obținute din exporturi, dintre cei aproximativ 10.000 de angajați, 1.000 activând în străinătate. Spre deosebire de ceea ce se va întâmpla în 1923, consecință a profundei crize post-belice, acesta fiind singurul an (după 1895) când nu s-au plătit dividende. 

Apropo de distrugătoarea primă conflagrație mondială, la început, Duisberg și Bayer jr. s-au opus efortului de război, dar, presat de autoritățile imperiale, Bayer se va dovedi a fi cel mai bun livrator de explozibil în cadrul Imperiului German, fără a se da înapoi de la producerea de gaz toxic și nici de la proiectarea teribilelor bombe cu bacili. 

Meci de fotbal pe terenul fabricii, în iunie 1920

Explozia din 27 ianuarie 1917, care a eliberat 60 de tone de TNT, a dus la rănirea a 300 de muncitori și la decesul altor opt. Fabrica producătoare de explozibil fusese aproape rasă de pe fața pământului, dar Leverkusen (adică imensa zonă industrială de pe malul drept al Rinului) rămăsese, cât de cât, în picioare, fiind reconstruită tot prin ideile lui Duisberg și banii lui Bayer. Mai mult, imediat, Bayer a cumpărat și restul proprietăților urmașilor lui Leverkus, inclusiv fabrica producătoare de ultramarin, lăsând, în anul decesului său (1920), o extraordinară moștenire. 

IG Farben, naziștii și aliații 

În 1925, Bayer a devenit parte a cartelului IG Farben (din care făceau parte șase concerne, cele mai cunoscute fiind Bayer, Hoechst, BASF și AGFA), Duisberg a devenit primul președinte al acestuia, dar, puternic și loial partener și finanțator al regimului nazist, cartelul avea să fie desființat de aliați în 1945. În 1951, mai ales că afacerile trebuiau să continue în interesul tuturor, indiferent de ceea ce a fost consemnat de istorie, cele șase concerne și-au reluat activitatea independent, apoi, la scurt timp, din șase au rămas trei (Bayer, Hoechst și BASF), denumirea Bayer AG fiind adoptată în 1972. 

Actualul logo (celebra cruce alcătuită din numele Bayer, scris atât orizontal, cât și vertical, cu litera Y comună), care reprezintă unul dintre simbolurile orașului și în zilele noastre, a fost patentat pe 6 ianuarie 1904, nefiind clar cui i-a aparţinut ideea. Cert este că logoul a înlocuit emblema inițială a firmei, care făcea trimitere la cea a orașului-mamă, Elberfeld: un leu cu două cozi, înlocuit, în 1895, cu un leu înaripat care domină globul pământesc. 

Cât despre orașul Leverkusen în accepțiunea și în formatul moderne, el a fost fondat în anul 1930, rezultat al tuturor modificărilor administrative de până atunci, ca urmare a unirii dintre Wiesbach, Schlebusch, Steinbüchel și Rheindorf în jurul acelui Leverkusen ridicat începând din anul 1895 după planurile lui Carl Duisberg. Alte comune se vor alătura orașului din punct de vedere administrativ în 1975. Astfel s-a născut Leverkusen de azi. Se împliniseră opt decenii de când, având un picior rupt și mult timp la dispoziție, Carl Duisberg ducea la bun sfârșit proiectul comun pe care-l pornise împreună cu urmașul întemeietorului Bayer, așternând pe hârtie macheta unui nou oraș. Unul industrial, socio-sportiv, care, din mic, a devenit mare. Și asta, nu numai în Germania. 

Acest text este un fragment din articolul "De la Beyer la Bayer, de la Leverkus la Leverkusen. Cum s-a născut un oraş în jurul unei afaceri ", apărut în numărul 228 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 ianuarie - 14 februarie 2021, dar și în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum