Bătălia de la Tannenberg jpeg

Bătălia de la Tannenberg

📁 Primul Război Mondial
Autor: Andreea Lupşor

Bătălia de la Tannenberg, din 26-30 august 1914, a fost una din primele mari bătălii ale Primului Război Mondial și prima victorie importantă a Germaniei pe Frontul de Est. Ceea ce părea a fi, la început, o bătălie în care Rusia avea să fie avantajată de inițiativa ofensivei și de superioritatea numerică, s-a terminat printr-o înfrângere dezastruoasă pentru ruși, care avea să decidă, pentru următoarele luni, evoluția frontului.

În cadrul bătăliei s-au confruntat Armata 8 Germană (150.000 de soldați), condusă, inițial, de generalul Prittwitz, iar apoi de Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff, și Armata 2 Rusă (230.000 de soldați), aflată sub conducerea Generalului Aleksandr Samsonov.

Comandanții militari

Tannenberg  jpg jpeg

Bătălia de la Tannenberg ar fi putut avea o altă soartă, căci – spre suprinderea tuturor – comandamentul rus reușise să trimită două armate în Prusia de Est în doar două săptămâni de la începutul războiului, în timp ce armata germană avea principalele forțe concentrate în vest, împotriva Franței. Astfel, Armata 1 Rusă, condusă de generalul Rennenkampf, și Armata 2, condusă de Samsonov, au pătruns în teritoriile prusace în două puncte, nord-est și sud-vest, și urmau să se unească pentru a încercui Armata 8 staționată în Prusia.

Bătălia de la Tannenberg s-a purtat de fapt la 30km depărtare de orașul cu acest nume. Ea și-a căpătat numele la sugestia colonelului german Maximilian Hoffmann;în numele ideologiei naționaliste germane, el a propus ca bătălia să împrumute acest nume pentru a face trimitere la bătălia medievală de la Tannenberg, din 1410, în care cavalerii teutoni fuseseră învinși de polonezi și lituanieni. Astfel, victoria obținută reprezenta revanșa poporului german față de înfrângerea suferită în urmă cu cinci secole.

Prima confruntare are loc la Gumbinnen, pe 20 august, când armata lui Rennenkampf câștigă o bătălie împotriva Armatei 8 germane (incomplete, formate din doar 8 divizii), comandate de Maximilian von Prittwitz. Învins, acesta se retrage spre Vistula pentru a nu fi complet încercuit, în timp ce generalul rus decide să oprească înaintarea spre vest pentru a-și reconsolida forțele. Din cauza prestației sale slabe, Prittwitz este înlocuit cu Hindenburg și Ludendorff, care anulează decizia de retragere, alegând în schimb să inițieze un plan de acțiune pregătit anterior de colonelul Hoffmann.

Tannenberg3008 jpg jpeg

Ceea ce doreau nemții să facă era să profite de antipatia existentă între cei doi generali ruși pentru a opri joncțiunea dintre cele două armate. Astfel, germanii au simulat un atac pe Vistula, oferindu-i lui Rennenkampf șansa de a-și întârzia înaintarea și, implicit, de a nu veni în ajutorul lui Samsonov. Ca atare, în ajunul bătăliei, comandantul Armatei 2 Ruse nu știa că nu va mai primi întâririle așteptate, astfel că deciziile pe care le-a luat s-au dovedit a fi dezastruoase, ducând la încercuirea sa pe câmpul de luptă.

De-a lungul bătăliei, inteligenta strategie germană s-a dovedit a fi mai importantă decât avantajul numeric al rușilor, care au fost copleșiți de artileria germană. După trei zile în care armata sa a fost nimicită de focul inamic, Samsonov decide să se retragă, însă nu a făcut altceva decât să se adâncească și mai tare în încercuire. Recunoscându-și înfrângerea și nedorind să-l confrunte pe Țar, generalul rus se sinucide în dimineața de 30 august. Din armata sa nu mai rămăsese aproape nimic:80.000 de soldați erau morți sau răniți, iar 90.000 capturați. În schimb, germanii nu au pierdut decât 13.000 de oameni.

Prizonieri ruși capturați la Tannenberg [VIDEO]

Victoria germană de la Tannenberg a acordat nemților un avantaj important pe Frontul de Est, fiind prima dintr-o serie de victorii prin care rușii au fost împinși definitiv în afara granițelor germane, în interiorul cărora nu vor mai pătrunde până la sfârșitul războiului (de fapt, până în 1945). Cu toate acestea, forța numerică a Armatei ruse, pe de o parte, și succesele obținute împotriva Austro-Ungariei, au făcut ca Frontul de Est să nu se prăbușească, domolind astfel forța militară a Germaniei, care va continua să facă eforturi pentru a susține lupta pe două fronturi.