Bătălia de la Antietam   cea mai sângeroasă zi din istoria Americii jpeg

Bătălia de la Antietam - cea mai sângeroasă zi din istoria Americii

📁 Istorie Modernă Universală
Autor: Andreea Lupşor

17 septembrie 1862 rămâne cea mai sângeroasă zi din istoria Americii: au murit atunci 3.644 de soldați, iar alții 20.000 au fost răniți.

Bătălia de la Antietam reprezintă un episod aparte în istoria războiului civil american din cauza numărului foarte mare de victime dintr-o singură zi. Bătălia s-a purtat între armata generalului Robert E. Lee, care încerca să înainteze spre Nord, și armata generalului George B. McCLellan, însărcinat să-l opreacă pe Lee.

Profesorul de istorie James I. Robertson, de la Univ. Virginia Tech, consideră că bătălia de la Antietam a reprezentat un punct de cotitură în războiul civil pentru că a pus capăt avântului militar al Sudului.

La scurtă vreme după această bătălie, președintele Abraham Lincoln lansa Proclamația de Emancipare, prin care sclavii din statele sudice care nu reintrau în Uniune erau eliberați. Prin această proclamație, abolirea sclaviei, alături de refacerea Uniunii, devenea scopul principal al războiului.

Discovery Newsprezintă fotografii făcute în ziua aceea de Alexander Gardner, primul fotograf care a surprins pe film imagini de pe câmpul de luptă de la Antietam.

750px Antietam Battle Bloody Lane 1862 0 jpg jpeg
800px Battlefield near Sherricks house 0 png png
antietam3 0 jpg jpeg

CLICK AICI PENTRU MAI MULTE IMAGINI

Bătălia de la Antietam e văzută, în general, ca o victorie strategică a Armatei Unioniste. La momentul respectiv însă, președintele Lincoln a fost dezamăgit de generalul McClellan, considerând că acesta a fost mult prea precaut și că nu și-a coordonat bine acțiunile pe câmpul de luptă. Lincoln a văzut în bătălia de la Antietam nu o înfrângere a Confederației (sau o victorie proprie), ci mai degrabă o remiză.

Victoria de la Antietam e pusă la îndoială pentru că performanța generalului McClellan, atât în bătălie, cât și în întreaga campanie, a fost slabă în comparație cu cea a generalului Lee, care a făcut o treabă mult mai bună în a-și folosi resursele în condițiile în care era depășit numeric. Lee însă s-a retras primul de pe câmpul de luptă, fiind astfel, din punct de vedere tactic, înfrânt.

Victoria Nordului la Antietam, fie ea și una relativă, a avut un rol important în ridicarea moralului armatei unioniste. Însă principala sa contribuție la evoluția războiului stă în faptul că i-a convins pe englezi să nu se amestece în războiul civil american. Politicienii englezi încă nu se hotărâseră dacă să intervină sau nu de partea Sudului, iar victoria generalului McClellan a pus capăt discuțiilor. Pentru Confederație, alianța cu Marea Britanie ar fi însemnat enorm de mult, nu numai pe plan militar, ci și diplomatic, deoarece ar fi presupus recunoașterea pe plan internațional.

De asemenea, victoria i-a oferit lui Lincoln pretextul pentru proclamarea emancipării sclavilor. Textul Proclamației fusese pregătit dinainte, dar președintele a fost sfătuit să aștepte o victorie militară pentru a evita ca proclamația să nu fie percepută drept un gest disperat al unei Uniuni învinse pe câmpul de luptă.

Zona câmpului de luptă de la Antietam s-a schimbat prea puțin în 150 de ani. În fiecare an, aici sunt aprinse 23.000 de lumânări în amintirea soldaților morți sau răniți în acea zi de 17 septembrie.