Bastonul cu stilet Toledo al sonetistului Mihai Codreanu
În Muzeul „Mihai Codreanu” (Vila Sonet) din Iași se află un obiect cu o istorie cât se poate de interesantă:bastonul cu stilet Toledo al sonetistului Mihai Codreanu. Însoțitor și prieten al poetului care a orbit de tânăr, armă, recuzită folosită în ritualuri masonice, accesoriu de modă, bastonul fascinează prin povestea sa.
Un adevărat domn din Belle Époque nu putea ieși fără baston. Era de neconceput! Bastonul avea, de cele mai multe ori, mâner din metale şi pietre preţioase, fiind un simbol al bogăţiei, al puterii, un semn al staturii sociale. După baston puteai deosebi un aristocrat de un mic burghez sau de un simplu târgoveț. Pentru că, de la mijlocul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, acest accesoriu, ducând cu el și simbolistica statutului social, a pătruns în toate clasele sociale, până jos. Era de-acum nu doar un instrument ortopedic, ci un accesoriu la modă, care spunea ceva despre posesorul său.
Folosit, se pare, în ritualul de iniţiere în masonerie
Maestrul Mihai Codreanu, părintele sonetului românesc, era nedespărțit de bastonul său. Unul care avea un atribut în plus:era totodată și o teribilă armă de autoapărare. Lemnul ascundea în interior un stilet din oțel de Toledo. La Toledo erau făurite, după metode străvechi, rămase de la mauri, celebrele săbii, considerate cele mai bune din lume. Toate armatele europene cunoşteau superioritatea oţelului de Toledo, iar ofițerii și spadasinii căutau să se înarmeze cu săbii toledane.
Apăsând butonul mânerului, mecanismul de siguranţă se eliberează şi lasă să fie tras din teacă stiletul, gravat cu motive florale, iar în partea superioară având inscripţionată marca producătorului. Această lamă, în secţiune rombică, are o lungime de 70 de cm. Armă fatală!
Bastonul, din lemn de bambus, cu mâner din acelaşi material, îndoit la cald, are o lungime totală de 90 cm şi un diametru de 1, 6 cm. Gulerul este confecţionat dint-un fir metalic, argintat, împletit în formă de coroniţă.
Despre acest stilet se spune că ar fi fost folosit în ritualul de inițiere în masonerie. Mihai Codreanu (ca mai toţi intelectualii vremii, care se bucurau şi de o stare materială bună) a făcut parte din loja, , Dimitrie Cantemir“, constituită la Iaşi, avându-i alături, printre alţii, pe scriitorii Mihail Sadoveanu (cel care l-a convins pe Mihai Codreanu să intre în lojă) şi pe Păstorel Teodoreanu, membri ai societăţii culturale, , Viaţa românească”. Întâlnirile lojilor masonice se desfăşurau după un ceremonial bine stabilit, în cadrul căruia elementele de ţinută aveau un rol precis. Ritualul masonic presupunea existenţa unei recuzite specifice, printre care şi sabia.
Bastonul, furat în timpul unei vizite la bordel
Pentru Mihai Codreanu, bastonul cu stilet de Toledo nu a fost doar un accesoriu de modă sau o piesă de recuzită masonică, ci i-a fost prieten de nădejde. Sonetistul, care avea probleme mari cu vederea încă de la vârsta de 29-30 ani, nu se despărțea niciodată de baston în plimbările sale. Dar nu era doar un instrument pentru mersul nesigur al miopului absolut, ci chiar o armă, căci nu de puține ori plimbările s-au terminat cu lupte, mai ales cu bețivii orașului sau cu soții geloși ai doamnelor care roiau în jurul galantului poet. Noroc că era însoțit mereu de devotatul său scutier, actorul și scriitorul Sandu Teleajen.
Bastonul poetului apare și într-un episod savuros, vizita maestrului la bordel, relatat de Viorel Ilișoi în volumul Necunoscutul Mihai Codreanu:„Când Muza ‒ peste tot el o scrie cu majusculă ‒ nu-l primea în iatacul ei de marmură şi catifea, când nici marile frumuseţi ale Iaşului nu se aflau în câmpul lui gravitaţional, sau măcar cele ceva mai mici, domnul Codreanu îşi conducea trupeasca parte, deschizându-i calea solemn, cu bastonul, spre casa de toleranţă de pe strada Gându. O casă cu femei pierdute, pe care el le găsea. Dădea atacul ca un uliu în colivia cu păsărele. Nu era un lucru pe care să-l facă pe furiş, dar nici nu zăngănea cu bastonul prin zăbrele, ca să ştie tot oraşul. Alte vremuri, alte moravuri! Odată, când să plece de la locul plăcutelor fapte, s-a trezit că nu mai avea nici hainele, nici ceasul, nici bastonul! I le furase cineva, ieşind cu mârşăvie de sub patul curtezanei”.
Din fericire, obiectul a fost recuperat de la proxenetul care-l furase neștiind cine era distinsul proprietar și astăzi poate fi admirat, în toată temuta lui splendoare, la muzeul „Mihai Codreanu” din Iași.
Muzeul „Mihai Codreanu” (Vila Sonet)
Deschisă publicului în 1970, casa-muzeu în care a locuit Mihai Codreanu a fost construită în anul 1934, pe un teren donat sonetistului de Primăria Iași, ca o recunoaștere a admirabilei sale activități. Casa se păstrează aproape în întregime așa cum arăta în timpul vieții poetului, cu toate valorile artistice, cu biblioteca, biroul de lucru, sufrageria, dormitorul și toate celelalte anexe.
Salonul casei era și locul unde se întâlneau membrii cenaclului literar, , Viaţa românească”. Din bufetul tip Biedermeier, aflat în salon, serviciul de cafea sub formă de craniu uman ne trimite cu gândul la ritualul şi la agapele masonice care nu-i erau necunoscute maestruluiMihai Codreanu. Din cuierul din dormitor, bastonul cu stilet de Toledo dezvăluie celor interesaţi periplul sonetistului prin Iaşiul interbelic.
Muzeul „Mihai Codreanu” (Vila Sonet), aflat pe strada Rece, la numărul 5, aparține Muzeului Literaturii Române Iași, alături de alte 11 muzee și case memoriale literare.
