Autor 9252 vizualizări


A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Așa începe orice basm și așa începe pentru orice iubitor al eleganței povestea dintre Hubert de Givenchy și Audrey Hepburn. Două lumi care se întrepătrund – cea a modei și cea a cinematografiei – și o colaborare de vis, care le-a venit mânușă celor doi.  

Colaborarea dintre cei doi viitori clasici ai eleganței a început cu o confuzie. Era vara lui 1953, un timp cu puțin înainte ca toate reflectoarele să fie puse pe ei. După mult timp ca ucenic în atelierul mai multor designeri celebri precum Jacques Fath, Robert Piguet sau Elsa Schiaparelli, Givenchy tocmai ce reușise de un an să-și deschidă propriul loc de creație, la Paris – nu era, așadar, un nume, dar începea să devină unul. Audrey, tot la început de carieră – un început neașteptat de bun, am putea spune. Pelicula Roman holiday, în care ea primise primul rol principal (și nu oricum, ci în defavoarea divei Elizabeth Taylor), abia își avea premiera.  

Portretul eleganţei la tinereţe: Hubert de Givenchy și Audrey Hepburn, în atelierul de la Paris

Hepburn era o figură nouă în peisajul cinematografic, dar o figură așa cum nu se mai văzuse – gingașă și elegantă, cu o aliură ștrengărească de băiețandru, ea era femeia postbelică. Nici nu apăruse bine Roman holiday, că producătorii americani de la Paramount au semnat cu ea un contract de 12 luni pentru un rol principal, în filmul Sabrina. Trebuie spus din capul locului că Audrey Hepburn era îndrăgostită de haine și, mai ales, de haute couture – într-un interviu pentru revista Time declara că „iubesc hainele până la stadiul de viciu”. Așa că, atunci când s-a ivit ocazia de a-și alege propria garderobă pentru film, fix de la Paris, nu a ezitat nicio clipă și s-a urcat în primul avion.  

Miss Hepburn 

În același timp, peste Ocean, tânărul designer aristocrat Hubert de Givenchy primește un telefon de la prietena sa Gladys de Segonzac – cea care era director la casa de modă Schiaparelli, dar și soția directorului Paramount Paris. I-a spus scurt: „Miss Hepburn este în Paris și dorește să te vadă”. Entuziasmat, Givenchy s-a gândit din prima la singurul nume cunoscut: Katharine Hepburn. În schimb, în fața lui a apărut altcineva: „o ființă așa de slăbuță, cu ochi frumoși, păr scurt, sprâncene groase, niște pantaloni micuți, balerini, și un tricou mic. Pe cap avea o pălărie de gondolier cu panglincă roșie, care efectiv striga: Veneția! Și m-am gândit atunci: este prea mult!”. Așa, în detalii fidele, avea să își amintească Givenchy toată viața întâlnirea cu miss Hepburn.  

Despre întâlnirea lor avea să povestească mai târziu și Dreda Mele, pe atunci director la Givenchy: „a fost ca sosirea unei flori de vară. Era luminoasă, radiantă, atât fizic, cât și spiritual. Cu toate că a venit la Givenchy din senin, nu este nicio îndoială ca a fost menit să se întâlnească. Audrey a avut mereu un gust și un aspect foarte bine definite. A venit la ea pentru că a fost atrasă de imaginea pe care el i-o putea da. Și ea s-a potrivit perfect acelei imagini. Repet: au fost făcuți unul pentru altul”. 

Minunata rochie de bal, semnată de Givenchy, din pelicula Sabrina.

Actrița i-a explicat creatorului de modă motivul vizitei sale: cauta haine pentru viitoarea Cenușăreasă, Sabrina. Cu toate că a fost acaparat de farmecul ei de cum i-a trecut pragul atelierului, Givenchy i-a spus că îi este imposibil să o ajute, dat fiind că are puțini oameni care lucrează pentru el și cât de curând trebuie să prezinte noua colecție. Audrey a insistat. Singurul lucru pe care l-a putut face francezul a fost să îi pună la dispoziție colecția veche, primăvară-vară ’53. Hainele au prins viață și fermec odată ce Audrey a început să le probeze. Costumul gri cu taior Oxford și fustă plisată, lungă până la jumătatea gambei, accesorizat – pe loc, chiar de Audrey – cu un turban din șifon cu perle. „Costumul parcă s-a adaptat la ea. A fost magic. Îi puteai simți entuziasmul, bucuria”, își aducea aminte Givenchy. Și-a mai ales o rochie fără bretele și una de cocktail, care avea să rămână celebră, peste ani. „Audrey adăuga hainelor mereu ceva în plus, ceva înțepător, ceva amuzant. Deși o sfătuiam, ea știa exact ce vrea. Se cunoștea foarte bine – era foarte profesionistă. Nu-i scăpa niciun detaliu. Billy Wilder (n.r. regizorul filmului Sabrina) a aprobat tot ce a ales”, a mai spus Givenchy.  

Așadar, Paris, 1953 și celebra replică din Casablanca: „I think this is the beginning of a beautiful friendship”. Ea l-a numit cel mai bun prieten, iar el spunea despre ea: „Din când în când mă suna doar ca să îmi spună «te iubesc!», își lua la revedere și apoi închidea. Din momentul primei noastre întâlniri mi-a rămas absolut, incredibil de loială mie și tuturor celor de aici, de acasă. Întregul personal o adora, toată lumea o respecta enorm – a devenit parte a familiei de aici. Am considerat-o întotdeauna sora mea”. 

Givenchy-Hepburn: un nume 

Am putea spune că o călătorie firească a continuat în pași de gală. Căci după o jumătate de an, mai exact la începutul anului 1954, Audrey Hepburn purta cu grație două mari comori: prima sa rochie proprie semnată de Hubert de Givenchy și premiul Oscar pentru rolul din Roman holiday. Rochia albă, cu imprimeu floral, guler tip bărcuță și curea albă, subțire, care evidenția talia fină a rămas iconică în lumea modei. Revista Time a pus-o prima în topul celor mai frumoase rochii de Oscar ale tuturor timpurilor.  

Creațiile lui Givenchy i-au fost alături lui Audrey în aproape toate filmele sale, dar și înafara ecranului. Pentru cea de-a doua nuntă, el i-a creat rochia de mireasă, o rochie total inedită. Cu o siluetă de balerină – dimensiuni despre care Givenchy spune că și le-a păstrat până la moarte – ea a îmbrăcat o rochie mini. Guler înalt, rotund, mâneci lungi, asortată cu un dres alb, balerini albi, mânuși albe și pe cap un batic alb. Dintre toate, rochii de căprioară ieșeau cel mai mult în evidență.  

O prietenie de-o viaţă. Givenchy și Audrey la Paris.

De pe cealaltă parte, Audrey nu doar că i-a fost muză, dar chipul ei a ajutat enorm la creșterea brandului. Toate femeile voiau să fie ca Audrey și să poarte hainele etalate în filme. Așa primea Givenchy comenzile: vreau rochie în stilul lui Audrey Hepburn. Dacă pentru Chanel, simbolul erau perlele și deux-piece-ul, dacă pentru Dior simbolul era New Look-ul oferit prin sacoul cambrat, masculin, pentru Givenchy simbolul era Audrey. La începutul anilor ’60, Givenchy a scos parfumul L’Interdit, dedicat muzei sale – al cărei chip apărea în promovarea produsului, dar pentru care nu a vrut să ia niciun ban.  

Adieu. 

Nu am putea spune că a fost povestea lui Pygmalion și a Galateei, dar cu siguranță a fost o potrivire perfectă de destin. Givenchy și-a dorit ca prin hainele sale să ofere purtătoarelor mica plăcere a creării stilului, a combinațiilor vestimentare din piesele realizate de el. Iar Audrey a fost persoana care s-a potrivit perfect magiei lui. „Hainele lui sunt singurele în care mă simt eu însămi. El este mai mult decât un creator de modă, este un creator de personalitate”, spunea Audrey Hepburn despre Givenchy.  Până când moartea ne va despărți. Așa s-a încheiat cea mai povestea celui mai îndrăgit cuplu din istoria modei. Cu puțin înainte de moartea ei, Givenchy a vizitat-o în Elveția. Era slăbită și nu se putea ridica din pat, dar i-a făcut semn către scan, unde zăcea o rochie de-ale lui, i-a zâmbit și i-a șoptit: „Ca întotdeauna”.

Cea mai frumoasă rochie de pe Pământ 

În liniștea răsăritului, un taxi galben oprește în fața magazinului de bijuterii Tiffany. Din el coboară nu Holly Golightly, personajul imaginat de scriitorul Truman Capote, ci Audrey Hepburn. Scena, dar mai ales rochia și-au adjudecat locul în istorie cu numele frumoasei actrițe. Îmbrăcată cu o rochie lungă până în pământ, neagră, lucioasă, de satin, fără mâneci, dar cu un șirag enorm de perle, ca un guler, ea se oprește în fața vitrinei. Și așa, îmbrăcată atât de sofisticat, mușcă cu poftă dintr-un croissant, bea puțină cafea din paharul de plastic și admiră cu nesaț bijuteriile expuse. Era clar că se întorcea de la o petrecere, însă ținuta ei era impecabilă. Iată una dintre scenele cele mai cunoscute, dar și cele mai iubite din istoria filmului. Să fie locul? Să fie fata? Sau să fie rochia? Toate laolaltă am zice.  


Este cea mai cunoscută creație a lui Givenchy. Așa și-a imaginat-o el pe Audrey, în scena de început a filmului Mic dejun la Tiffany’s, din 1961. Prima versiune a rochiei a fost mai scurtă, însă producătorii de la Paramount au considerat că Audrey își expune prea mult picioarele, așa că Edith Head, directoarea de costume a venit cu completarea părții inferioare.  

Rochia este și un tribut adus lui Coco Chanel, creatoarea a indispensabilei little black dress – știm deja că din nicio garderobă feminină nu ar trebui să lipsească. Colierul de perle, realizat de bijutierul Roger Scemama, mânușile lungi, ochelarii, dar și micuța coroniță au fost ideea lui Audrey – doar ea le putea gândi și purta cu o eleganță atât de naturală. Mulți spun că aceasta este rochia perfectă: chic din față, senzuală din spate. 

Acest articol a apărut în numărul 228 al revistei Historia, disponibil în perioada 15 ianuarie - 14 februarie la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării), dar și în format digital pe platforma paydemic.com 


 Cumpără Acum


 Cumpără Acum