Averescu despre Berthelot: «Cred că este un suflet bun și s-a lăsat a fi influențat de cei interesați»

Autor 3766 vizualizări


Relațiile dintre generalul Alexandru Averescu și generalul francez Henri Mathias Berthelot, comandantul Misiunii Franceze în România, aveau să oscileze puternic de-a lungul celor doi ani de colaborare. Erau doi oameni complet diferiți, adepți a două stiluri opuse de a purta lupta pe front. Și, totuși, în ciuda numeroaselor neînțelegeri dintre ce doi a existat un respect reciproc, care reiese și din Notițele zilnice pe care generalul Averescu le-a consemnat în cei doi ani de război.

„6. V. 1917

Am avut vizita generalului Berthelot, pe care l-am găzduit la mine, împreună cu adjutantul lui.
Am mers la centrul de instrucție, pentru ca să se asigure de activitatea ofițerilor francezi.
Pare că trebuie să plece în Franța, unde va primi comandamentul unei Armate.
Independent de sentimentele lui față de mine, cred că vom câștiga, dacă va fi înlocuit.
Cu cât îl cunoscu mai bine și de fapt îl cunosc foarte puțin, cu atât mă conving mai mult că alegerea comandamentului sau guvernului francez, nu a fost din cele mai fericite.
De o suficiență nemăsurată, căptușită cu o superficialitate uimitoare:
În Rusia, evenimentele nu au nici o importanță pentru el: „Ça se tassera bientôt!
La noi, lucrurile merg de minune!
În Franța, germanii de abia mai rezistă!
În orice caz, este o natură fericită și aceasta se dovedește prin proporțiunile corpolenței sale.
Nu pune prea multe la inimă, vede totul în bine și în două cuvinte rezolvă chestiunile cele mai complicate.
Vom vedea ce va face în Franța, căci activitatea lui în țară la noi, nu cred că vor fi încântați francezii, când se vor cunoaște lucrurile mai târziu.
Față de mine, de rândul acesta a fost foarte amabil și ce este curios, că în toate convorbirile a fost continuu de acord cu părerile mele.
Ne-am despărțit în termenii cei mai buni.
În realitate, cred că este un suflet bun și s-a lăsat a fi influențat de cei interesați în cauză. Eu nu regret atitudinea lui față de mine personal, ci numai că nu a văzut clar. Cu mai multă perspicacitate și prudență, poate că ar fi putut, prin influența lui, să ne cruțe cel puțin de unele părți din relele care s-au abătut asupra capului nostru.
Îl cred foarte răspunzător de dezastrele de la Jiu și mai cu seamă de pe Argeș, unde Armata noastră a fost înfrântă, ceea ce s-ar fi putut cu siguranță evita.
Se poate să mă înșel, dar până la probe sigure, aceasta este credința mea.
(...)

3. I. 1918

Întrunire la D-l Brătianu: Generalii Berthelot, Prezan, Iancovescu, Grigorescu, Văitoianu și cu mine.
Chestiunea de discutat era dacă trebuie să trimitem sau nu trupe în Basarabia pentru a păzi depozitele de acolo și căile ferate.
(...)
Am rămas foarte uimit de cele spuse de generalul Berthelot și am intrat în oarecare detalii cu el, punându-l într-o penibilă încurcătură.
Am discutat mai întâi transportul. I-am pus chestiunea: ce randament atribuie unei linii ferate? N-a știut să răspundă. L-am ajutat. Am ajuns la 16 trenuri pe zi. L-am întrebat atunci câte trenuri crede că are o Divizie; a răspuns că 60. I-am spus atunci că socoteala este simplă și foarte departe de 15 zile.
Mi-a obiectat că sunt mișcări preparatorii, îmbarcarea, debarcarea, etc. I-am admis un oarecare timp mort, nu însă de 10 zile și în orice caz el este de atribuit numai primei Divizii.
Atunci ca să mă convingă, mi-a spus, că: l´état major français compte 15 jours, et, ce ne sont pas des imbéciles.
I-am răspuns, că dacă întrebuințăm: des gros mots, toute discussion est impossible.
S-a mai potolit.
I-am explicat apoi că apărarea frontului nostru cu forțe puține, ar duce la o dispunere în cordon.
Mi-a răspuns că trebuie numai o linie de supraveghere și în spate rezerve eșalonate în adâncime.
I-am spus că pierde din vedere configurația geografică a țării. Nu avem adâncime proporțională cu extensiunea frontului și rețeaua de comunicațiuni nu este de natură a favoriza o astfel de manevră.
I-am atras atenția și asupra situației inamicului, amintindu-i, că bazați pe aceleași izvoare, acum câtva timp, cei de la misiunea franceză, în special colonelul Pétin, se temeau de un atac, sau prin Bucovina, sau pe la Galați și tocmai atunci în realitate Germanii pregăteau atacul contra Italiei, fără a se ști de el.
Mi-a răsuns: on le savait!!
Nu am voit să relevez această afirmațiune extraordinară și desigur nu de natură a întări simpatiile dintre Francezi și Italieni.
Am arătat în fine, că trupele nu sunt în stare să execute mișcări repezi, din cauza stării cailor și a încălțămintei.
Aici generalul Berthelot a avut un fel de explozie. A strigat că sunt 600.000 perechi de bocanci la Nicolaev și noi ne văităm de încălțăminte: - „Ou sont, Monsieur le Ministre ces chaussures?
În furia lui a aruncat niște hârtii pe masă, strigând: je suis navré.
I-am răspuns: toate acestea nu schimbă faptul, că soldații nu sunt încălțați.
Am rămas cu desăvârșire edificat, că este un impulsiv absolut necunoscător al meseriei”.

Sursă: Alexandru Averesecu, Notițe zilnice din războiu 1916 – 1918, Editura Cultura Națională, 1935

""