Au influențat migrațiile decisiv istoria omenirii?
Mişcăriile populaţiilor pot cauza mari nelinişti în cadrul populaţiilor deja stabilite. O ştiam deja, dar într-un mod mai sistematizat o demonstrează recent cercetătorii elveţieni, prin cuprinzătoare lucrare “Atlas of Human Admixture History”, ne informează cotidianul Die Welt.
Populaţiile sedentare sunt ele însele un amestec, pentru că de fapt fiecare comunitate, cu un număr foarte redus de membrii, avea propriul grai, propria cultură. Comunicând unele cu altele, prin dezvoltarea drumurilor şi transporturilor, s-a creat o oarecare uniformizare de suprafaţă, aculturaţia, depinzând şi de factorul politico-militar. La tot amestecul se adaugă migratorii, al căror aport a fost neglijat o bună bucată de vreme. Teama de mişcările “străinilor” pare să fie un reflex antropologic asupra ideii încetăţenite mult timp cum că istoria lui Homo Sapiens a reprezentat o singură secvenţă de migraţii.
Genetica a arătat însă pe parcurs că ideea cum că ar exista aşa ceva precum sângele pur nu este nimic mai mult decât o grotescă himeră. Triburile, popoarele şi naţiunile sunt constructe culturale. Oamenii care îşi regăsesc identitatea în interiorul lor pot avea origini foarte diferite. În atlasul recent apărut se încearcă reconstituirea tocmai a mişcărilor de populaţie şi a metisajelor. S-a folosit în acesst sens o metodă numită Globetrotter.
Globetrotter reuneşte analize genetice şi statistice de la un eşantion de 1490 de oameni din 95 de populaţii. Echipa de cercetători a plecat de la premisa că urmele AND-ului caracteristic nu indică numai amestecul diverselor gene, ci prin ele se pot identifica şi direcţiile în care s-au transmis şi schimbat informaţiile genetice, constituind astfel o fereastră spre trecutul marilor migraţii.
Rezultatele au uneori un ecou frapant în sursele istorice. De exemplu, genomul populaţiilor din America Centrală prezintă un mix de AND hispanic, african şi indian, mix produs prin secolul al XVII-lea. Data târzie se datorează contextului istoric al expediţiilor coloniştilor spanioli. Abia în secolul al XVII-lea populaţiile de sorginte indiană, decimate prin razboi şi boli, şi-au mai revenit, iar comerţul cu sclavi a avut şi el un rol în metisaj.
Ceva mai devreme, în primul mileniu p.Hr., se pare că grecii au preluat material genetic de undeva din nord. Există probabilitatea să fie vorba de slavii care au poposit în peninsula Balcanică. Dar mai sunt şi alţi “exportatori” de AND demni de luat în seamă:migratorii asiatici (huni, avari, protobulgari), dar şi populaţii celtice sau germanice din vremea antichităţii târzii. Şi să ne amintim şi că varegii cu origini scandinave au pătruns în Rusia, dar şi la curtea bizantină, facilitând discuţia despre amestecul genetic, ce poate fi urmărit şi în sursele istorice.
Populaţia Kalasha din Hindukush a fascinat multă vreme călătorii şi antropologii din pricina trasăturilor europene. Conform tradiţiilor locale, Kalasha nu sunt nimeni alţi decât uramşii trupelor lui Alexandru cel mare, care a întreprins campanii în Pakistan între anii 327-326 a.Hr. investigaţia genetică confirmă legenda, dar cu nuanţe. Timpul alocat metisajului genetic a fost mult mai îndelungat, cam între 900 şi 200 a.Hr. Mercenarii greci serveau în secolul al V-lea în Imperiul Persan, iar în secolul al III-lea au smuls din Bactria guvernată de regi tot de provenientă greacă bucăţi din nordul Indiei.
Un melanj genetic de proporţii globale a realizat în secolele XIII-XIV Imperiul Mongol, care se întindea din China până în Europa. Au avut loc ample acţiuni de colonizare violentă, completată de nimicirea elitelor locale, ceea ce se poate observa şi astăzi în AND-ul turcilor. AND-ul are capacitatea de a spune multe despre trecut şi de a aduce la lumină detalii poate uitate. Informaţiile pot fi însă întelese mult mai bine dacă sunt coroborate cu izvoarele tradiţionale. Şi istoricul, şi geneticianul vor ajunge la aceeaşi concluzie:omul este un veritabil Globetrotter.
Pentru mai multe informaţii despre Human Admixture History, vizitaţi site-ul AdmixtureMap
