Autor 13336 vizualizări


Bashar al-Assad, președintele actual al Siriei, a moștenit funcția de la tatăl său, Hafez, care a condus la rândul său țara timp de treizeci de ani. Într-un stat care este, teoretic, republică, familia al-Assad a instaurat de facto o dictatură de familie, transmițând puterea de la tată la fiu. Cum s-a ajuns aici?

Anii '60 au fost pentru Siria o perioadă agitată, în care au avut loc mai multe lovituri de stat. Aceasta a fost ocazia pentru ca militarul Hafez al-Assad să intre în politică și, în doar câțiva ani, să ajungă la putere.

Hafez al-Assad a participat la lovitura de stat din 1963 care a adus la putere Partidul Ba'ath și a fost numit comandant al Forțelor Aeriene. Trei ani mai târziu, Assad a luat parte la o nouă lovitură de stat care i-a înlocuit pe liderii instaurați în 1963 cu o grupare militară radicală. Hassad a fost numit de noua putere ministru al Apărării, poziție din care a instrumentat, trei ani mai târziu, un alt puci în urma căruia a preluat puterea. Intrase în conflict cu șeful armatei, generalul Salah Hadid, pe care l-a înlăturat din funcție imediat după venirea la putere. 

Assad a ocupat funcția de prim-ministru între 1970 și 1971, după care a devenit președinte. Inițial, guvernarea sa a fost primită relativ bine de către populație. Pe de o parte, Assad a întârit relațiile externe ale Siriei și s-a apropiat de URSS, folosind fonduri sovietice pentru a dezvolta infrastructura și instituțiile țării. A luat și o măsură extrem de populară în rândul sirienilor, scăzând prețurile la alimente cu 15%. Pe de altă parte, a întârit instituția președinției și a instaurat regimul unui partid-stat, care a dominat societatea siriană prin represiune și cenzură. 

„Liderul nostru etern, Hafez al-Assad”

Așa a luat naștere și un impresionant cult al personalității centrat nu doar pe Assad însuși, ci și pe familia sa, fapt ce avea să faciliteze, ani mai târziu, transmiterea puterii către fiul său. Acest cult al personalității a întârit și mai mult poziția președintelui, care a ajuns să simbolizeze întreaga autorititate de stat. În toate locurile publice existau afișe cu Assad reprezentat în diferite ipostaze eroice;instituțiile și străzile îi purtau numele;în școli, copiii învățau cântece despre el, iar profesorii începeau orele cu cântecul „Liderul nostru etern, Hafez al-Assad”. 

Cum a ajuns Bashar la putere

Inițial, președintele dorea să-l numească drept succesor pe fratele său, Rihat, dar acesta a profitat la un moment de starea proastă de sănătate a lui Hafez și a încercat să preia singur puterea. Rihat a sfârșit până la urmă exilat din țară, iar Hafez s-a îndreptat apoi către fiul său, Bassel. Acesta a murit însă într-un accident de mașină în 1994, moment în care intră în scenă Bashar, actualul lider al Siriei, care a preluat puterea în anul 2000, la moartea tatălui său. 

Bashar al-Assad l-a succedat pe tatăl său în funcția de președinte în urma unor alegeri trucate, în care a fost, de fapt, singurul candidat. Pentru că nu a fost prima alegere a tatălui său pentru succesiune, Bashar nu a fost inițiat în politică. A absolvit facultatea de medicină și a studiat în Occident, dar a fost rechemat în țară în 1994 la moartea fratelui său și implicat în problemele de stat. 

Perceput la început drept un posibil reformator al regimul dictatorial, Bashar al-Assad a condus Siria cu aceeași mână autoritară, precum tatăl său, ba chiar a împins țara spre război civil atunci când a înăbușit protestele Primăverii Arabe cu violență.