Autor 16100 vizualizări


Cel de-al patrulea han al Imperiului Mongol, Mongke (1251-1259), a rămas in istorie pentru reformele semnificante în administrația imperiului, dar mai ales pentru cucerirea Siriei și Irakului de astăzi. Extinderea imperiului însă nu ar fi avut loc fără fratele său, Hulagu, mare lider militar, care a condus noile provincii cucerite: Persia și o parte a Chinei. Unul dintre evenimentele militare cele mai sângeroase care au marcat domnia celor doi nepoți ai lui Genghis-han a fost asediul Bagdadului din 1258.

Pe marele han Mongke îl deranja faptul că minoritatea musulmană din imperiul său îl socotea pe califul din Bagdad, liderul secular al Irakului și conducătorul spiritual al tuturor musulmanilor sunniti, ca fiind mai important decât marele han însuși – lucru inacceptabil. Califul trebuia să dispară. Zvonurile despre pregătirile de invazie au ajuns curând la urechile Ordinului Asasinilor, un cult musulman misterios din fortăreața Alamut din Persia, care instruia ucigași specializați în eliminarea duşmanilor de prin toate colțurile lumii. Cu toate că membrii ordinului nu erau prietenii califului, când a devenit evidentă dorința invadării vestului, Asasinii au trimis 400 dintre cei mai buni oameni ai lor ca să-i facă de petrecanie lui Mongke. Planul a eșuat, iar în 1253 Mongke i-a poruncit fratelui său, Hulagu (foto jos), să-i pedepsească.


În 1256, după câțiva ani de pregătiri și după o expediție anevoiosă, mongolii au ajuns la fața locului, dar la conducerea Ordinului Asasinilor venise un nou mare maestru, care s-a predat repede, pentru a evita o catastrofă. El i-a însoțit pe mongoli într-un tur al fortificațiilor organizației, poruncindu-le acestora să se predea, ceea ce a dus la sfârsitul ordinului. La început, marele maestru a fost tratat bine pentru cooperarea sa, dar în cele din urmă slujitorii săi mongoli au găsit un pretext ca să-l omoare în bătaie.

În anul următor, Hulagu a trimis soli la Bagdad, cerându-i insistent califului să dărâme zidurile cetății, să astupe şanțul înconjurător și să i se închine lui Hulagu, jurându-i supunere. Califul tocmai era ocupat cu lupta pentru putere care izbucnise între câțiva dintre dregătorii sải și n-a avut timp să răspundă, așa că Hulagu a dat bice calului. Mongolii au ajuns la Bagdad în ianuarie 1258 și, într-o săptămână, a devenit evident că împotrivirea era zadarnică. Califul și conducator săi militari s-au predat, iar Hulagu a poruncit ca orașul să fie distrus.


Reprezentare persană de secol XIV a asediului

Cu toate că Hulagu era adeptul şamanismului tribal tradițional, soția favorită și comandantul-şef al armatei erau creștini nestorieni din Asia Centrală, aşa încât populația creștină a oraşului să cruțată. Li s-a spus să se refugieze în biserica lor, care a fost declarată loc protejat în timpul atacului care a urmat. Ceilalți locuitori au fost omorâți – nu au fost iertați nici măcar copiii. Mongolii au distrus tot Bagdadul – case, biblioteci, moschei, spitale. Marea Bibliotecă a Bagdadului a fost dărâmată și ea, iar toate cărțile și documentele arse. Martorii spuneau că apele Tigrului curgeau în valuri negre de la cerneala cărților și valuri roșii de la sângele învățaților omorâți.

Mulți istorici afirmă că în timpul invaziei, mongolii au distrus și sistemul de irigației ce a susținut agricultura Mesopotamiei de mii de ani. Cei care nu au murit în timpul incidentului militar, au murit de foame, căci seceta a cuprins în anii ce au urmat întreaga regiune.

Întrucât mongolii credeau că poartă ghinion să versi pe pământ sânge regesc, l-au înfășurat pe calif într-un covor și l-au călcat în copitele cailor. Astfel s-a stins linia directă a califilor, care se întindea de la Mahomed încoace și totodată califatul Abbasid. Istoricii persani au pretins mai târziu că în timpul jefuirii oraşului Bagdad au murit 800.000 de oameni, dar, în corespondența diplomatică purtată cu regele Ludovic IX al Franței, Hulagu însuși a declarat că a ucis 80 000. Mongolii au traversat apoi Siria, acceptând predarea oraşelor arabe Damasc și Alep și a statului cruciat Antiohia. Urgia mongolă era pe cale să măture Egiptul, când a venit vestea că marele han Mongke murise. Hulagu s-a întors în Mongolia ca să se ocupe de succesiune, lăsând continuarea cuceririi în seama unui subordonat. Mamelucii egipteni i-au bătut însă pe mongoli și l-au ucis pe comandantul lor în bătălia de la Izvorul lui Goliat (Ayn Jalut) din Palestina, cel mai îndepărtat punct în care au ajuns vreodată mongolii în această parte a lumii.