Arta ciocolatei: o scurtă istorie

De când amerindienii au transformat boabele arborelui de cacao în pudră de cacao, oamenii sunt obsedați de ciocolată. De mii de ani, o consumăm și, dată fiind relația specială pe care o avem, ciocolata s-a transformat într-o adevărată artă!

Ciocolata a apărut în America Centrală acum circa 4000 de ani. Cacaua provine din fructul arborelui de cacao, fiind produsul final al unui proces ce implică prăjirea și pisarea boabelor. Inițial preparată ca un amestec între pudra de cacao și o băutură, ciocolata de băut era folosită de indigeni în importante ritualuri religioase și sociale de-a lungul bazinului amazonian și America Centrală, inclusiv de mayași și azteci. Boabele de cacao erau atât de valoroase încât în imperiul aztec erau folosite ca monedă.

Această ilustrație de secol XVIII reprezintă un ritual văzut de un conquistador din secolul al XVI-lea, ritual ce presupunea oferirea ritualică de fructe de cacao în timpul ceremoniilor religioase.

Atunci când a fost descoperită de europeni, ciocolata a devenit un important și valoros bun de schimb. În ilustrația de secol XVII de mai jos, a negustorului Philippe Sylvestre Dufour, un arab bea cafea, produs tipic Orientului Mijlociu, un negustor asiatic bea ceai, băutură provenită din Extremul Orient, iar amerindienii beau ciocolată, produsul-minune al Lumii Noi.

Spaniolii preparau ciocolata cam în aceeași manieră ca și nativii americani, prăjind și pisând boabele în pudră, însă tot ei au fost cei care au adăugat un ingredient-cheie care avea să transforme pudra de cacao, amăruie la gust, în ceva dulce:zahărul. Acest adaos avea să transforme ciocolata într-o adevărată vedetă în Lumea Veche!

Deși spaniolii lui Carol al V-lea, după ce au descoperit cacaua, doreau inițial să o păstreze secretă, în cele din urmă zvonurile s-au răspândit după ce călugării spanioli angajați de rege să producă cacao i-au vorbit prințului Filip despre aceasta. Spania a păstrat însă monopolul rețetei pentru aproape un secol. De două ori, mai întâi în 1579, apoi în 1587, navele britanice au capturat nave spaniole încărcate cu boabe de cacao și nu au recunoscut valoarea produsului. În 1579, englezii au crezut că nava spaniolă transporta excremente de oaie!

De fapt, Inchiziția a fost cea care a contribuit la răspândirea rețetei. Temându-se de inchizitorii din Spania și Portugalia, evreii din aceste țări au plecat spre alte țări europene mai puțin ostile față de religia lor, printre care și Franța. Evreii au adus cu ei și informațiile privind producția de cacao.

Deși ciocolata s-a răspândit în anumite regiuni, ea a rămas un produs de lux de care bucurau doar oamenii înstăriți. ”Ciocolata de dimineață”, o pictură de Pietro Longhi, arată o femeie din Veneția savurând o cană de ciocolată imediat după trezire, sugerând că această femeie era obișnuită cu cele mai rafinate lucruri de care se bucura chiar dinainte de a se da jos din pat dimineața.

Nobilimea occidentală a fost fascinată de ciocolată. Mariei Antoaneta îi plăcea atât de mult ciocolata încât a creat o poziție regală pentru ciocolatierul ei. În tabloul de jos sunt reprezentanți membrii familiei Ducelui de Penthièvre, vărul regelui Ludovic al XVI-lea. Pictura semnată de Jean-Baptiste Charpentier arată că în rândul aristocrației franceze de secol XVIII ciocolata era un produs foarte la modă. Toți din familia ducelui par a savura băutura de ciocolată, până și câinele bucurându-se de mirosul dulce. Cei din afara aristocrației nu erau însă atât de privilegiați. Francezii de rând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu-și puteau permite plăcerile oferite de ciocolată.

Pe măsură ce cererea de ciocolată creștea din ce în ce mai mult în Europa, s-au înmulțit și producătorii, iar ciocolata a început să fie vândută și ca medicament. Spre exemplu, firma Chocolat Menier, înființată în Franța în 1816, vindea ciocolata sub formă de capsule sau pudră. Ulterior, a renunțat la această strategie de afaceri și s-a dedicat exclusiv producerii de ciocolată ca desert.

Secolul al XIX-lea a dus schimbări și inovații în producția de cacao (precum presa de cacao), permițând prețurilor să scadă. Astfel, ciocolata s-a transformat într-un produs la care avea acces un public mai larg, nu doar bogații. Presa de cacao a fost inventată de Conrad Van Houten;tatăl acestuia este cel care a amestecat pentru prima oară pudra de cacao cu untul de cacao pentru a da produsului finit o mai bună consistență.

Această ilustrație Art Nouveau, semnată de Théophile Alexandre Steinlen, înfățișează o mamă cu fiica ei bucurându-se de o cană de ciocolată. Imaginea ne aduce aminte de pictura Ducelui de Penthièvre. La acel moment însă, ciocolata nu mai era privilegiul aristocrației.

Nu toate imaginile cu oameni savurând ciocolata sunt însă pozitive. Acest poster vintage, reclamă la băutura Banania, reprezintă ceea ce mulți consideră a fi o perspectivă colonialistă asupra popoarelor africane, în acest caz un soldat senegalez. Africa de Vest este principala producătoare de cacao din lume. Deși cacaua este originară din America, Africa colonială a fost exploatată de companiile producătoare de ciocolată din Europa datorită climatului ce permite creșterii unei mai mari varietăți de arbori de cacao. În era colonială, europenii savurau ciocolata pe seama muncii sclavilor africani, dar nici în zilele noastre situația nu s-a schimbat foarte mult. Astăzi, în țările din Africa de Vest plantațiile de cacao, pe care muncesc și copii de vârste fragede, amintesc de vechile plantații coloniale.