Arhitectura în Transilvania şi Banat la început de secol XX

Autor 2398 vizualizări


Spre deosebire de impactul evident al influenţei franceze în Vechiul Regat, în exteriorul Carpaţilor, în Transilvania şi Banat, parte a Imperiului Habsburgic până în 1918, arhitectura s-a manifestat în rezonanţă cu stilul ”Secession” vienez şi budapestan.

În unele oraşe mari, Oradea, Arad şi Timişoara, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere se va orienta către cele mai noi curente în Europa Centrală pentru iniţiativele sale de construcţie. Arhitecţi exersaţi în idiomul sezession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează indubitabil, până astăzi, contextul urban în centrul acestor oraşe.

În schimb, în centrul platoului Transilvan, la Târgu Mureş sau la Sf Gheorghe s-au ridicat edificii monumentale pentru administraţie, asociind numeroase tehnici artistice în ornamentica exterioară şi decorul interior dar şi reşedinţe private într-o arhitectură sobră, cu referinţe explicite la arta constructivă tradiţională a regiunii.

Stilul Secession şi stilul venacular transilvănean

Examinarea arhitecturii propusă sub semnul modernităţii europene în această parte a ţării, între 1901 şi 1920, a urmat două direcţii distincte. O primă direcţie, cea timpurie şi mai răspândită, se leagă de influenţa notabilă a stilului budapestan ilustrat de Lechner Odon. Mai mulţi dintre elevii şi colaboratorii lui Odon au proiectat şi executat edificii cu funcţiuni şi de mărimi diferite, de la locuinţe urbane diminutive la sedii administrative monumentale. Arhitectura ghidată de această orientare se recunoaşte după stilul ”Secession” folclorizat, exuberant şi decorat. Aticurile festonate, tratarea ancadramentelor, reliefurile de faţadă, grafica grilajelor şi parapetelor pune în operă o profunzime de linii curbe şi elemente vegetale.  

Tradiţia meşteşugărească (în prelucrarea artistică a fierului şi lemnului, ceramica de construcţie smălţuită, pictura murală, mocazic decorativ sau mobilier) şi atelierele meşteşugarilor de artă vor introduce în stilul Secession transilvan mai ales elemente tipice de broderie. Ca şi în cazul arhitecturii neo-româneşti de dincolo de Carpaţi, şi în Transilvania, această ornamentică arhitecturală citează arta textilă tradiţională. Nu lipsesc, în tratarea unor imobile de raport mai ales, grefe Secession pe faţade clasicizante sau eclectice.

O a doua direcţie, mai târzie în ordine temporală şi cea mai interesantă, se leagă de formularea unui stil transilvan în arhitectură. Lecţiile primite concominent din partea Art Nouveau şi dinspre căutările legate de spiritul regional propuse de Saarinen şi asociaţii săi, dar şi de la filosofia arhitecturală a şcolii de la Glasgow sau a altor căutări organiciste vor exercita influenţe puternice asupra mai multor talentaţi arhitecţi.

Mai puţin interesaţi de efectele ornamentale ale secesionismului de orientare Lechner, Kos Karoly, Thoroczai-Wigand şi fraţii Vago se vor îndrepta mai ales către lecţiile de compoziţie volumetrică şi austeritatea decorativă propuse de exemplele istorice şi vernaculare. Căutările şi cuprinzătoarea lor activitate de constructori au contribuit la formularea unei autenticităţi regionale şi la instalarea unei variante convingătoare a orientărilor circumscrise astăzi de categoria National romanticism.

Clădirea Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu-Gheorghe

 

Clădirea muzeului Naţional Secuiesc este ilustrativă pentru stilul regional transilvan, cu rădăcini în arhitectura populară şi arhitectura medievală. Planul, forma, structura clădirii sunt trimiteri la castelele, cetăţile, bisericile fortificate săseşti precum şi la casa tradiţională secuiască. Folosirea materialelor locale şi a meşterilor locali pentru edificarea muzeului arată o afinitate pentru mişcarea ”Arts &Crafts”. Relaţia dintre curtea interioară şi intrarea principală este o aluzie la bisericile fortificate din Ardeal.

Intrarea propriu-zisă a muzeului este un portal realizat în stil romanic. Turnul central este terminat cu un foişor din lemn, încoronat cu turnuleţe de colţ şi acoperit cu ceramică colorată ”Zsolany. Turnul reprezintă elementul compoziţional central care articulează volumele laterale care adăpostesc sălile de expoziţie.

Primăria oraşului Târgu Mureş

Edificiul iniţial conceput pentru primăria oraşului este o lucrare de mari proporţii realizată prin parteneriatului arhiecţilor orădeni Komor şi Jakab. Opera acestor doi arhitecţi marchează devenirea contemporană a unor oraşe ca Oradea şi Târgu-Mureş şi este esenţială pentru exprimarea şi definitivarea vocabularului stilistic al Secession-ului transilvan.

Tratat ca un volum autonom, de dimensiuni ample, programul de palat comunal este interpretat aici printr-o compoziţie simetrică pe două axe dezvoltată pe orizontală, subliniată de intervenţia cromatică. O campanilă de 60 de metri deschide alcătuirea pieţei către palatul cultural care va fi realizat câţiva ani mai târziu de aceiaşi arhitecţi.

Ornamentarea sobră din exterior cu ceramică policromă şi stucatura cu motive folclorice dominată de motivul geometric şi cromatică vie este contrabalansată de un interior extrem de încărcat:bolţi cu nervuri terminate prin rozete stelate, placaje de marmură, panouri aurite şi fierul forjat al candelabrelor, panouri de sticlă pictată asociată tehnicii de vitraliu) dar şi cu referinţe multiple, uneori extravagante, la exemple exotice şi la folclorul sau tradiţia culturală maghiară.

Ansamblul arhitectual ”Vulturul Negru” din Oradea

Insulă urbană încorporând funcţii multiple deservite de o stradă interioară în Y cu trei accese, prezentând spre oraş faţade consolidate de imobil de raport, ”Vulturul Negru” a fost construit între anii 1907 şi 1909. Ansamblul arhitectural include un cinematograf, sală de teatru, un hotel, birouri, spaţii comerciale, săli de reuniuni şi locuinţe.

În ordine cronologică, Vulturul Negru precede lucrările de dimensiuni mari realizate de parteneriatul arhitecţilor Jakab şi Komor la Târgu Mureş şi trebuie clasat printre cele mai importante şi complexe arhitecturi în stil Secession din Transilvania. Faţadele cumulează cu abilitate întregul arsenal formal al momentului-volumetrie sculpturală, asociind o varietate de materiale şi tehnici decorative, elemente folclorice cum ar fi cocoşul pe colţul curb al clădirii. Scara monmentală a sălii de spectacol prezintă o interesantă şi masivă balustradă, arcul în plin cintru şi interţiile de bolţi joase sugerează o consonaţă cu atmosfera vieneză.

 

Sursa :„Art Nouveau. Paris, Girona, București”, Arvna Coac BBM Group, Culture 2000.

""