Autor 1468 vizualizări


Abil, intrigant, dogmatic, dar limitat intelectual. Iosif Chişinevschi a controlat propaganda comunistă în perioada 1944-1957. Cu doar patru clase, dar cu studii de partid în URSS, comunistul a vrut să formeze omul nou prin cultura proletară, singura avizată de Moscova.

 23 aprilie 1941. 5.30 dimineaţa. Zi de sărbătoare. Sfântul Gheorghe şi Paştele cad în aceeaşi zi. Agenţii şi comisarii Siguranţei Generale descind în strada Nicolae Milescu, numărul 23, unde o caută pe ilegalista Melita Scharff, viitoare soţie a comunistului Gheorghe Apostol. O găsesc Melita, dar şi de unul din membrii conducerii Partidului Comunist din România (PCdR), Iosif Chişinevschi (născut Jakob Roitman).

Comunistul rememorează momentul după câteva luni, într-o scrisoare trimisă şefului PCdR, Ştefan Foriş (născut Fóris István):„Când agenţii au intrat în casă la 5.30, în dimineaţa de Sfântul Gheorghe, au rămas cu gura căscată, nu s-au aşteptat să dea peste mine. Lepădatu (n.r. – agent al Siguranţei) a exclamat «Uite-l şi pe …», şi nu le venea să creadă că stăteam acolo“.

Propaganda murdară

La vederea agenţilor, Melita Scharff şi Iosif Chişinevschi reacţionează prompt. Aruncă rapid în vasul de toaletă tot materialul de propagandă comunistă pe care-l aveau. Dar agenţii sunt curajoşi şi profesionişti. Caută peste tot materialele compromiţătoare. Le găsesc, pline de mizerii comuniste, în locul puţin igienic. În raportul de la faţa locului, recunosc că documentele recuperate erau „parţial distruse“.

Comuniştii sunt reţinuţi pentru cercetări, arestaţi şi condamnaţi. Chişinevschi iese din scenă pentru câţiva ani, dar revine în forţă la 23 august 1944, eliberat odată cu ieşirea României din alianţa cu puterile Axei. Din primele zile de libertate, devinde şef al propagandei comuniste, Secţia Centrală de Educaţie Politică a Partidului Comunist Român, domeniu unde va face carieră.

„Stalinistul perfect“

„Principalul propagandist al PCR-ului în perioada 1944-1957 [...] intrigant neîntrecut, maliţios, oportunist şi iezuitic, linguşitor până la ploconire cu superiorii, ameninţător, vindicativ şi despotic cu subordonaţii, a fost un stalinist perfect;devotat fără rezerve URSS-ului“, îl descrie politologul Vladimir Tismăneanu în volumul „Arheologia terorii“.

Citeste mai mult:adev.ro/nfg6d5