Apostolii lui Stalin: Avram Bunaciu, ultima instanţă a răului comunist. Ministrul de Justiţie care şi-a interzis religia
Comunistul Avram Bunaciu, avocat de profesie încă din perioada interbelică, a schimbat din temelii sistemul judecătoresc din România de după război. A fost un executant fidel al ordinelor Partidului Comunist Român şi a făcut din justiţie cea mai mare minciună despre împărţirea dreptăţii.
Prima demnitate importantă a comunistului Avram Bunaciu este de acuzator public, din februarie 1945. Apoi, de acuzator-şef al Tribunalului Poporului, din 16 mai 1945. Demnităţi fără demnitate, aşa cum justiţia comunistă e fără dreptate. Practic, Bunaciu e un soi de procuror al Tribunalului Poporului, instanţă înfiinţată de comunişti pentru a-i judeca pe „criminalii de război“ .
25 februarie 1948.Avram Bunaciu este numit ministru al Justiţiei. Se aşază pe fotoliul indezirabilului Lucreţiu Pătrăşcanu pentru a continua munca Partidului de sugrumare a justiţiei. Concret, prin Legea nr. 341 din 5 decembrie 1947, fusese introdusă instituţia asesorilor populari în compunerea tuturor instanţelor penale (cu excepţia Curţii Supreme) şi a tuturor instanţelor civile din mediul rural. Ce înseamnă asesori populari? Trei răspunsuri.
1. Fostul ministru al Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, creierul din spatele actului legislativ, era convins că „prin prezenţa reprezentanţilor aleşi ai maselor muncitoare de la oraşe şi sate care devin judecători cu drept de vot hotărâtor în Tribunale şi Curţi, justiţia devine într-adevăr populară“, arată istoricul Florian Banu în „Instrumentalizarea justiţiei de către regimul comunist (1945-1958)“ din Caietele CNSAS.
2. Noul ministru al Justiţiei, Avram Bunaciu:„Judecătorii populari aleşi de obştiile săteşti, de organizaţiile sindicale profesionale constituie o garanţie pentru justiţiabili că pricinile lor vor fi soluţionate corect“, este citat comunistul în „Scânteia“ din 3 martie 1948, la două zile după intrarea în vigoare a legii.
3. Cei mai mulţi istorici explică rolul nefast al asesorilor:fără vreun criteriu de selecţie, oamenii aveau ca unică sarcină să încuviinţeze condamnările prestabilite în legătură cu care erau înştiinţaţi, de multe ori, înainte de începerea procesului. Trebuia să fie judecători fără judecată. Unul de-a stânga, iar altul de-a dreapta judecătorului de profesie. Fiecare, cu acelaşi cuvânt de spus.
Acest articol este un ciot. Următorul episod al serialului „Apostolii lui Stalin“, articol ce prezintă biografia lui Avram Bunaciu, dar şi tuşe despre tovarăşi precum Alexandra Sidorovici, soţia lui Silviu Brucan, sau Augustin Alexa, cel mai longeviv procuror general al României, poate fi citit în ediţia „Weekend Adevărul“ din 7-9 noiembrie. Textul este publicat exclusiv în ediţia tipărită.
