Autor 3275 vizualizări


La început a fost avocatul comuniştilor în procesele din interbelic. Apoi a fost avocatul comuniştilor în cancelariile occidentale. Ion Gheorghe Maurer a fost un burghez rătăcit în mişcarea comunistă. Un baron. A pariat pe prietenia cu Dej şi pe influenţa asupra lui Ceauşescu. A reuşit. Maurer a fost însă un stalinist de bonton, dar unul puternic şi abil. Un hedonist într-o sectă a mizeriilor politice.

Iulie 1944, Constanţa. Avocatul comunist Ion Gheorghe Maurer (născut Jean Georges Maurer), fost combatant pe frontul de est, dezertează din Armata Română. Fuge. Pleacă spre Bucureşti şi spre putere. Are o sarcină importantă:trebuie să pregătească evadarea deţinutului Gheorghe Gheorghiu-Dej, închis în lagărul de la Târgu-Jiu.

În cel mai scurt timp, I.G. Maurer pregăteşte terenul, stabileşte rute, case conspirative, vorbeşte cu ajutoare şi cu deţinuţi. Evadarea are loc undeva între 9 şi 17 august, însă data nu poate fi stabilită cu exactitate. Oricum, cei doi se vor reîntâlni, pe 24 august, în Bucureşti, într-o nouă Românie, aliată cu ruşii şi în război cu nemţii. Pentru Maurer, va începe o nouă viaţă.

Comunistul va fi, în următoarele două decenii, partenerul ideal pentru suveranul său, Gheorghiu-Dej. Va fi cvasiintelectualul oportun în arena puterii:un rafinat aproape-stalinst, dar un strateg politic docil. Maurer fusese apărător în procesele comuniştilor din interbelic. Un fost avocat steril, dar un profesionist al intrigilor şi al jocurilor de putere. Un comunist autentic, dar cu atitudine şi obiceiuri de aristocrat:îi plăceau coniacurile, glumele şi luxul. De fapt, Maurer va sluji comunismul doar pentru că şi comunismul îl va sluji pe el. Ion Gheorghe Maurer va fi, pentru multă vreme, artizanul principal al politicii lui Dej:va reuşi să pună România pe harta internaţională şi va reuşi să întoarcă spatele URSS. Cu toate acestea, nu va avea pretenţii la prezidiul Partidului. După moartea lui Dej, va complota pentru numirea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar-general. Va rămâne acelaşi Jenică Maurer, comunistul de cameră, primul adjunct.

Juristul lui Dej

Cum a început? Prima funcţie în stat a lui Maurer, începând din 15 noiembrie 1944, e de subsecretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor condus de Gheorghiu-Dej. Îşi păstrează funcţia şi în noul guvern comunist condus de Petru Groza, din martie ’45. Fostul diplomat Mircea Maliţa (88 de ani) explică, pentru „Weekend Adevărul“, de ce Gheorghiu-Dej îl ţinea aproape pe Jenică:„Lui Dej i se aduceau o grămadă de lucruri de semnat. Şi atunci, i-a zis lui Maurer să vină să-l ajute cu partea juridică, să nu facă greşeli. L-a însărcinat cu juridicul pentru a-l prinde lângă el. În ce priveşte politica, nu cred că ar fi reuşit“.
Tot Dej e cel care-l promovează şi în partid:la prima Conferinţă Naţională a Partidului Comunist Român (PCR), din octombrie 1945, se asigură că Maurer intră în componenţa Comitetului Central. Drept răsplată, Maurer e principalul susţinător al lui Dej pentru funcţia de secretar-general. Fervoarea cu care-l susţine pe Dej îi aduce, însă, antipatia Anei Pauker (născută Hanna Rabinsohn). Va urma.

Citeste continuarea pe: adev.ro/nk5uvw