Apariţia şi evoluţia publicităţii

Autor 8388 vizualizări


Deşi domeniul publicitaţii tinde să fie perceput ca fiind unul de care comerţul s-a folosit începând cu perioada modernă, rădăcinile publicităţii au apărut încă din antichitate. Reclama a început să promoveze produse încă din perioada 3000 – 500 î.e.n., când publicitatea îşi face apariţia prin firmele exterioare, scrie athenian-legacy.com.

Primele forme de publicitate au fost atestate încă de pe vremea Babilonului şi Romei Antice şi au constat în diferite semne pictate pe pereţii clădirilor. Acestea semne erau reprezentate prin semne pictate foarte atrăgător, care reuşeau să atragă atenţia trecătorilor. Mai exact, primele forme de publicitate au apărut odată cu schimbul de bunuri şi cu nevoia de a identifica sursa acestor bunuri, respectiv cine le produce.

Necesitatea de a face reclamă, de a anunţa, face parte din natura umană şi datează, aşadar, din cele mai vechi timpuri. Primele forme ale publicităţii, despre care am spus că şi-au făcut pentru prima dată apariţia încă din Antichitate, au fost iniţial de tip informativ. Cei care doreau să-şi facă cunoscuta marfa  ofereau doar informaţiile necesare, fără a se folosi de alte artificii care să-i ajute să-şi vândă mai bine produsele. Abia ulterior la procesul publicitar s-au adăugat elemente estetice şi emoţionale, care au avut drept scop mărirea şanselor ca reclama să fie recepţionată şi reţinută.

Începuturile publicităţii outdoor au fost în Egiptul antic, unde comercianţii amplasau de-a lungul drumului public bucăţi de piatră pe care erau sculptate mesaje informative despre produsele sau serviciile oferite. În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Romă, mesajele erau pictate pe pereţi în scopul promovării jocurilor publice, afacerilor locale sau pentru a chema alegătorii la vot.

În perioada medievală apare o nouă formă de publicitate, una extrem de simplă, dar şi foarte eficientă:folosirea aşa-numiţilor „strigători”. Strigătorii erau cetăţeni, angajaţi de către comercianţi, care aveau menirea de a lăuda prin strigăte calităţile mărfurilor acestora. Mai târziu, ei au devenit figuri familiare şi pe străzile aşezărilor coloniale americane. Corespondenţii  „strigătorilor” în luma modernă sunt crainicii care difuzează reclamele la radio sau TV.

Odată cu inventarea presei tipografice, în 1453, de catre Johann Gutenberg, promovarea produselor şi servicilor a căpătat noi dimensiuni. Aşadar, primul pas important spre adevărata producţie publicitară a fost făcută odată cu apariţia tiparului. Prima formă de publicitate outdoor în Anglia a fost făcută în 1472, când a fost tipărit un ghid de comportament pentru prelaţi în timpul perioadei Paştelui ce era afişat pe uşile bisericilor  Tipografii, şi mai târziu comercianţii, încep să utilizeze mici „fluturaşi” pentru a-şi promova produsele. Aceste mici bucăţi de hârtie conţineau adesea simboluri specifice breslei şi de multe ori erau lipite pe zidurile oraşului. Modalitatea aceasta de promovare a rămas şi în era modernă.

Prima reclamă tipărită şi distribuită la nivel de masă a apărut în anul 1525 în Germania, într-o broşură. Reclama promova calităţile unui medicament miraculos.

În SUA, primele forme ale publicităţii au apărut în Philadelphia, Pennsylvania, în 1841, când Volney B. Palmer a deschis un magazin, considerat predecesorul agenţiilor de publicitate din zilele noastre. Agenţii săi contractau cu ziarele spaţii de publicitate la preţuri conţinând discount-uri, urmând apoi ca ele să fie vândute către diverşi clienţi, la un preţ mai mare. În 1869 Francis Ayer a fondat N.W. Ayer &Son, agenţie care există şi în zilele noastre. Ayer a modificat practica de până atunci a agenţilor de publicitate, facturând clienţilor acelaşi preţ pe care el îl contractase, plus un comision agreat de ambele părţi.

În Statele Unite, primul ziar care a publicat o reclamă a fost Boston Newsletter, care în anul 1704 publica un anunţ prin care se oferea o recompensă pentru prinderea unui hoţ.  După  ziare, următorul mediu purtător de reclame au fost revistele. Prima reclamă apărută într-o revistă din Statele Unite s-a publicat în anul 1844, în Southern Messenger.

1920 este anul când întreaga industrie de publicitate a trecut printr-o transformare masivă, atât din punct de vedere al abordării, cât şi al practicii. Acum, agenţiile de publicitate încep să dezvolte strategii de marketing şi copywriting. Mai mult, agenţiile au început să efectueze cercetări de piaţă şi studii demografice pentru a putea ţinti mai bine consumatorii. Introducerea radioului a creat o nouă oportunitate, iar la sfârşitul anilor ’20 publicitatea a luat fiinţă şi în acest domeniu.

Îniţierea strategiilor de marketing care folosesc persoane publice pentru realizarea unei reclame se face în 1924, când Regina Maria a României face reclamă la crema «Pond’s  Cold». În timp, această modalitate de publicitate s-a dovedit a fi una dintre cele mai credibile şi profitabile, folosită astăzi în întreaga lume.

Publicitatea şi-a luat cel mai impresionant avânt odată cu apariţia radioului, datorită posibilităţilor de cuprindere a unui public foarte numeros şi variat, iar simtul auditiv, care este stimulat cu ajutorul radioului, nu poate fi închis la comandă. Apariţia acestui miljoc de comunicare şi-a adus un aport considerabil la crearea unei mari cereri de noi produse. Studiile arată că subconştientul uman înregistreaza şi reţine automat un mesaj pe care l-a auzit de 3 ori, chiar dacă nu l-a ascultat cu atenţie. Astfel, în perioada anilor ’20, când apare radioul, economia statelor industrializate se dezvoltă exploziv, şi tot astfel publicitatea.

Anii ’50 – ’70 aduc, de asemenea, pe scena socială cel mai mare actor media din istoria publicităţii:televiziunea. Deşi televiziunea a apărut încă din anii ’40, nu s-a consolidat imediat din cauza costurilor  ridicate ale televizoarelor şi a numărului redus de canale TV. După zece ani, însă, televiziunea îşi impune autoritatea în faţa radioului, deoarece nu se mai prezintă doar avantajele produsului promovat, ci se încercă şi crearea imaginii sale. Mai mult, publicitatea tv, căreia i-am acordat o atenţie aparte în această lucrare, îmbină simţul văzului cu cel al auzului, şi astfel se crează o mai mare atracţie pentru consumatori.

Publicitatea TV se poate axa pe anumite segmente de consumatori prin analizarea tipului de telespectatori care urmăresc o anumită emisiune într-o anumită perioadă din zi. Televiziunea este continuă să fie mijlocul de comunicare preferat în publicitate. Odată cu dezvoltarea acestui suport media, publicitatea se dezvoltă exploziv, domeniul atingând rate de creştere fabuloase.

Anii ’80 arată faptul că industria publicitară nu este o industrie rigidă şi că publicitatea este unul dintre cei mai fideli indicatori ai schimbărilor sociale şi economice dintr-o societate. Televiziunile nu mai au doar câteva canale, ci zeci şi chiar sute, iar ziarele care odată se adresau unor cititori relav omogeni, au acum un conţinut atât de diversificat, încât cititorii devin tot mai diversificaţi şi mai mulţi.

Când tehnologia a avansat şi a apărut calculatorul şi odată cu el o diversitate de programe speciale, tehnologia digitală a anilor 1990 a transformat industria outdoor. Dacă până atunci panourile publicitare erau pictate manual, se trece la tiparirea acestora cu ajutorul calculatorului. Companiile outdoor speculează toate posibilităţile de promovare a produselor şi  apare o diversitate de formate outdoor:de la reclamele în staţiile de autobuz, pe chioşcuri, până la display-uri în marile centre comerciale şi pe taxi-uri. Dacă vorbim despre locul actual pe care îl ocupă publicitatea outdoor, nu este deloc unul neglijabil, mai ales pentru faptul că această modalitate de promovare are o mulţime de avantaje:începând cu fixarea foarte bună a imaginii prin prezenţa îndelungată, afişarea mesajului 24 h / 24, 7 zile pe săptămâna pe toată perioada campaniei, până la dimensiunile mari, cu impact major, locaţiile bine plasate care nu pot fi ignorate de către publicul ţintă.

Rapiditatea cu care publicitatea a reuşit să se impună şi pe piaţa din România o demonstrează perioada 1990 – 2002, când în ţară s-au editat 198 de titluri de publicaţii specializate în publicitate, dintre care 63 cu difuzare naţională. Mai mult, în 1999, publicitatea ocupa poziţia a treia, cu o pondere de 9%, din totalul timpului de emisie radio la nivel naţional şi aceeaşi poziţie, cu o pondere de 11, 1%, din totalul timpului de emisie TV.

Odată cu apariţia World Wide Web-ului (www), inventat de către Tim Berners-Lee în 1990, industria publicitară şi-a pus amprenta şi asupra lumii virtuale, unde câştigă din ce în ce mai mult teren.

""