Autor 2767 vizualizări


Orașul Corint a fost întemeiat pe fâșia de pământ ce leagă Peloponezul de Grecia continentală, ce atinge în partea cea mai îngustă 6,4 km, între Atena spre nord și Sparta în sud. Inițial, el a fost construit în mijlocul teritoriului, într-o poziție privilegiată, pe o terasă înaltă de 90 m, ce permitea supravegherea trecerea prin istm, dar și comerțul ce se desfășura între nord și sud. 

Acesta avea de asemenea acces prin cele două porturi ale sale la golful Corintic în nord, prin Lechaion, legat de oraș prin două rânduri de ziduri paralele și un drum pavat cu piatră ce ducea direct în agora, și la golful Saronic în sud, prin Cenchreae. Orașul antic se dezvoltase la poalele Acrocorintului, o rocă monolitică cu o înălțime de 575 m, care domina priveliștea asupra istmului, dar și peste câmpia de lângă coastă, Vocha, aflată în nord-vest, scrie Muzeul George Severeanu, pe pagina de Facebook a instituției. 

Acrocorintul a fost ocupat încă de la începuturile locuirii, deoarece aici a fost construită acropola veche a orașului, care a fost fortificată prin ridicarea unui circuit de trei ziduri lungi prevăzute cu porți de acces și creneluri. În interior, în punctul cel mai înalt a fost construit un templu dedicat Afroditei, zeița protectoare a orașului, lângă care curgea izvorul Pirene, care era preferat de Pegasus, calul înaripat.

Pe locul viitorului oraș au fost semnalate urme de locuire începând încă din epoca neolitică, încă înainte de anii 3000 a.Chr., care sunt destul de puțin cunoscute. Așezarea efectivă este atestată începând din 900 a.Chr., după invazia doriană și stabilirea noilor-veniți aici. Într-adevăr, în sec. VIII a.Chr., puterea era deținută de clanul Bacchiazilor, un trib dorian, dintre ai cărui membrii era numit pe rând, anual un prytanis care se ocupa de treburile orașului, în calitate de rege, alături de un polemarchos care răspundea de organizarea armatei.


În perioada domniei Bacchiazilor (747-650 a.Chr.), Corintul se constituie ca un stat unitar, cunoscând o dezvoltare rapidă: se construiesc edificii și monumente publice, își extinde influența întemeind colonii la Corcyra și Syracuza (733 a.Chr.). În urma unui oracol de la Delphi, Cypselos ce deținea funcția de polemarchos, reușește să preia puterea cu ajutorul soldaților și să îndepărteze tribul Bacchiazilor de la conducerea Corintului (657-625 a.Chr.), devenind tiran. Acesta construiește în 650 a.Chr. templul lui Apollo (foto sus) și pe cel al  lui Poseidon din oraș. Își extinde influența pe mare întemeind colonii la Apollonia Illirica, Ambracia, Anactorium și Potidaea, uneori alături de coloniști din Corcyra, ca la Epidamnus (ulterior Dyrrhachium) și Leucas.  

Monede antice din Corint

În acest moment debutează și emisiunile monetare ale orașului, stateri de argint de etalon corintic. Sunt cunoscute mai multe nominaluri: drahme și hemidrahme, oboli și hemioboli din perioada următoare, cea a lui Periandru, fiul lui Cypselos (625-585 a.Chr.). Acesta este socotit unul dintre cei șapte mari înțelepți ai antichității. Periandru are meritul de a fi conceput o cale terestră pentru transportul corăbiilor de dimensiuni medii și micii (diolkos), precum și a bărcilor peste istmul Corintului, între golful Corintic și cel Saronic, pentru a scurta drumul și a evita ocolirea Peloponezului de către navigatori.

Prin realizarea acestei rampe pavate cu blocuri de piatră, pe care s-ar fi deplasat cu ușurință un vehicul de lemn ce transporta vasul sau mărfurile, s-a facilitat comerțul dintre vest și est, iar Corintul deține prin prisma acestei invenții inedite monopolul transportului dintre cele două golfuri. Diolkos-ul, cu mici reparații, va fi folosit până după mijlocul sec. I p.Chr., când Nero dorește să se realizeze străpungerea istmului și traversarea lui pe calea apelor, inițiativă ce eșuează ulterior. 

Emisiunile monetare de argint ale orașului din vremea lui Cypselos (657-625 a.Chr.) și a lui Periandru (625-585 a.Chr.), erau imprimate cu Pegasos înaripat pe avers, sub care apare și litera koppa derivată dintr-una semitică, feniciană (qoph), cu care este redată inițiala numelui orașului, și un pătrat cvadripartit incus pe revers. Monedele vor continua cu aceleași imagini standard până spre sfârșitul sec. VI a.Chr., când pe revers vor fi adoptate mai multe reprezentări aplicate în mijlocul unui pătrat incus: capul Atenei cu coif pe stateri și drahme, cel al Afroditei pe drahme sau cel al Gorgonei pe unele dintre diviziuni (500-431 a.Chr.). 

Începând cu 400 a.Chr., poate puțin mai devreme, pe aversul staterilor de tip Pegas încep să fie redate litere care par să fie inițialele numelui magistraților, iar pe revers o figură ce simbolizează emisiunea. Această metodă va continua să fie folosită până în anul 243 a.Chr., când Corintul va intra în Liga Aheeană sub conducerea regelui Aratus, fiind bătute serii de stateri, drahme și subdiviziuni de argint, imprimate cu litere pe avers și un simbol pe revers.

Acesta din urmă este unul dintre cele mai variate, plecând de la simple obiecte, ca un trepied sau o cornucopie, și ajungând până reprezentarea unor divinități sau copii ale unor statui din epocă, ca Zeus ce ține un fulger și un sceptru transversal. În acest interval de timp, între anii 338-300 a.Chr., Corintul se va afla sub stăpânirea regilor Macedoniei, iar Acrocorintul devine sediul unei garnizoane macedonene. Spre deosebire de alte cetăți grecești, monetăria acestuia nu va fi afectată, ea continuând să bată emisiunile tradiționale. 

După intrarea orașului în Liga Aheeană, monetăria încetează să emită tipurile caracteristice, independente de emisiunile specifice ale confederației. Chiar în scurta perioadă în care Corintul va reveni sub regimul dinaștilor macedoneni, în timpul lui Antigonos III Doson, în 224 a.Chr. și până la eliberarea sa de către trupele romane în 196 a.Chr., nu s-au înregistrat emisiuni monetare. 


În colecția Muzeului Dr. George Severeanu există un stater de argint emis de Corint, cu o stare avansată de uzură datorită unei îndelungate circulații. Acesta poate fi datat în perioada de după anul 300 a.Chr. până la intrarea orașului sub autoritatea regelui Aratus, liderul Ligii Aheene.