Autor 8314 vizualizări


Una dintre curiozitățile cele mai mari legate de istoria Chinei este absența unui zel explorator din partea acestei grandioase împărății. Până la urmă, nu este situată în mijlocul continentului asiatic, ci la marginea acestuia, beneficiind de o rețea vastă de porturi și golfuri unde își desfășurau activitățile pescarii și comercianții.

Dar fiii cerului din China nu au pus niciodată la cale construcția unei flote de război care să se avânte în lupta pentru dominația mărilor. Cu o excepție:Kubilai Khan. Liderul mongol, urmașul temutului Gengis Han, a inițiat între 1274 și 1281 două campanii de cucerire împotriva Japoniei, dar flotele au împărtășit aceeași soartă, sfârșind nimicite de taifun. Experiența aceasta cumplită, precum și faptul că, până la sosirea europenilor, China nu fusese niciodată de-a face cu o amenințare maritimă, a condus la dezarmarea maritimă a imperiului. Apele Asiei de Est au rămas în primul rând o serie de rute comerciale.

Și totuși, unei națiuni de negustori i-ar prinde bine din când în când să-și mai etaleze din când în când fortele. Asta gândea și împăratul Yongle din dinastia Ming (1402-1424), în timpul căruia imperiul își atinsese apogeul strălucitor. Împăratul își pavase drumul spre glorie printr-un sângeros război civil și se prea poate ca năzuința sa spre legimitatea puterii să fi provocat o dorință acerbă de a-și expune forțele atât în interiorul statului, cât și în afara sa. Dar împăratul era si o fire foarte curioasă. Dorea să cunoască ce fel de oameni, bestii sau fenomene se găseau dincolo de mările de care era legată capitala Nanjing.

Așa că împăratul alege pentru expeditie o persoană potrivită din anturajul său, care să-I reprezinte curiozitatea și nevoia de afirmare:Zhen He (1371-1433). Acesta provenea din provincia Yunnan, din sud, și era musulman, urmaș al unui ministru din vremea dinastiei mongole. Odată cu supunerea provinciei sale natale de către dinastia Ming, acesta a ajuns prizonier la curtea împăratului. Cu timpul a dobândit multe functii importante, asta cu prețul bărbăției sale, căci nu erau acceptați decât eunuci la curte. Dar Zheng He nu își pierde în niciun caz flerul războinic. Luptă cu succes de partea împăratului Yongle. Ajunge într-un final sfetnicul cel mai apropiat al acestuia.

În 1403 Yongle îl numește pe eunucul credincios amiral și îi încredințează construcția unei mărețe flote cu care să plece în lume și să arate puterea dinastiei Ming. Nucleul flotei o reprezentau corăbiile negustorești, lungi de 80 de metri și încărcate cu tot felul de mărfuri. Soldații care le protejau călătoreau fie în ele, fie în ambarcațiuni mai mici în urma lor. Dar în 1405 este gata prima mare flotă chineză. Cuprindea 62 de vase cu un echipaj de 28.000 de oameni. Zheng He călătorește în lung și-n lat, prin Vietnam, Java, Sri Lanka, India de sud, acolo unde oferă bunuri de lux ca porțelanul și mătasea în schimbul mirodeniilor, animalelor exotice și altor curiozități. Alte două călătorii îl împing tot spre vest, iar de data asta intră și soldații în acțiune, împotriva piraților sau a principilor locali care refuzau să coopereze.

A patra călătorie, desfășurată între 1413 și 1415, îl poartă și mai departe pe amiral. Flota imperială ajunge în golful Persic, în sudul Arabiei și chiar în Africa de Est. Pe lângă bogății și alte exemplare bizare din floră și faună, amiralul ia la bord și reprezentanți diplomatici din Arabia și Africa, pe care să-i aducă la curtea imperială. Dar nu au fost nicăieri stabilite pucnte comerciale de durată sau baze militare:amiralul avea incredere exclusiv în puterea covârșitoare a flotei sale.

Într-adevăr, in urma acestor expediții se dezvoltă un schimb foarte viu de diplomați și bunuri. Între 1471 și 1422 Zheng He se află iarăși în frunte corăbiilor care navighează în Oceanul Indian până ating încă o dată Africa. Numai cheltuielile necesare acestor colosale expediții în sud si vest contrazic ipoteza fantezistă a unor călătorii și prin est care s-ar fi soldat cu “descoperirea” Americii. Mai mult, în 1424 îndrăznețul amiral suferă un șoc îngrozitor, întrucât mentorul său imperial moare, iar noul fiu celest nu se mai arată dispus să continue politica expedițională. Călătoriile pe mare nu mai sunt un țel principal, agricultorii revenind în centrul atenției în detrimentul marinarilor. Corăbiile au fost aduse în porturi, marinarii trimiși acasă, iar amiralul primește o funcție birocratică în Nanjing.

Dar iar intervine soarta:noul împărat puțin dornic de cheltuieli moare devreme, în 1425. Urmașul său, Xuande, a fost dintotdeauna fascinat de exotismul bunicului său, așa că Zheng He și-a reluat activitatea. Corăbiile au fost iar încărcate, iar în 1431 amiralul mai conduce o dată o flotă glorioasă însumând 100 de vase. Navighează în direcția Thailandei prin marea Chinei de Sud, pentru a reînvia vechile contacte comerciale.

Nu se știe sigur dacă amiralul a murit în timpul acestei expediții sau la scurt timp după întoarcerea acasă. Mormântul său de marmură din Nanjing este gol. Odată cu el piere și ambiția maritimă a dinastiei Ming, China întorcându-se la starea ei de izolare.

sursa:g-geschichte.de

""