Autor 43238 vizualizări


25 de miliţieni au murit în 1989 la Sibiu, împuşcaţi de către militari de la UM 01512. După 20 de ani, anchetatorii au decis scoaterea de sub urmărire penală a capilor Armatei de la Sibiu. La 25 de ani de la evenimente, familiile a trei dintre miliţienii morţi la Sibiu au vorbit pentru Adevărul, în premieră, despre ce s-a întâmplat, iar un miliţian supravieţuitor a povestit coşmarul cumplit pe care nu-l va uita niciodată.

Plecaţi spre UM 01512 să se adăpostească de furia manifestanţilor care începuseră deja să intre în sediul de atunci al Miliţiei, miliţienii s-au trezit seceraţi în stradă şi apoi în curtea de la 01512 de o ploaie de gloanţe venite dinspre unitatea militară. 25 dintre ei trăiesc azi doar în sufletele familiilor care de 25 de ani nu au sărbători şi pe monumentul ridicat în faţa Inspectoratului Judeţean de Poliţie. Poveştile lor, spuse printre lacrimi grele, chiar dacă au trecut 25 de ani, sunt cutremurătoare.

Mort în ziua când ar fi trebuit să-şi boteze fiica

Elena Vasiliu (56 de ani) este astăzi văduvă de 25 de ani. În 1989, soţul ei, Vasile Vasiliu, era subofiţer al evidenţa operativă şi secretariat. Pe 17 decembrie, când s-a dat alarma, a plecat spre Miliţie lăsând-o acasă cu Vasilica Elena, fiica lor de nicio lună. Avea la el două carnete CEC, să facă cumpărături, pentru că pe 22 decembrie aveau botezul fetei. Pînă pe 22, au vorbit de cîteva ori la telefon. În 22 decembrie, la 10 dimineaţa, l-a auzit pentru ultima dată, ultimele lui cuvinte fiind „Ai grijă de fată şi de tine”.

Din ziua de 22, se mai desprinde o amintire. „În data de 22 în jur de ora 12:00 împreună cu vecina mea şi cu copiii ei ne-am adăpostit pe holul apartamentului, cu plapume şi cu copii, pentru că afară se trăgea şi îţi era frică nu cumva să străpungă ceva înăuntru în apartament. Am stat între ziduri unde erau zidurile mai groase cu copiii jos, pentru că au fost împuşcaţi în casă, acolo am stat cu frică”.

În jurul orei 17:00, o cunoştinţă a sunat-o să-i spună că soţul ei a fost împuşcat în faţa Miliţiei când a ieşit pe alee să treacă să se predea la unitatea militară. Până în 24 au sunat peste tot, au luat la rând spitalele, morga. Nu l-au găsit nicăieri. În 24 după-amiaza, o cunoştinţă a venit să-i spună că soţul ei e dezbrăcat în curtea de la morgă, împreună cu alte persoane, şi că oamenii aruncă cu pietre după ei. Avea doar o eşarfă pusă în zona organelor genitale, care fuseseră tăiate. Nimeni nu i-a spus, nici până azi, unde a stat trupul neînsufleţit din 22 şi până în 24 decembrie. Când a aflat, împreună cu două cunoştinţe, s-au dus să-l ridice. 

„În pătură l-am dus cu o Dacie, pe scaunul din spate, în braţe efectiv, şi cei doi bărbaţi în faţă. Pe drum de la morgă până în Hipodrom am fost opriţi de 4 ori de patrule care erau înarmate, civili şi militari, pentru percheziţie, control, dacă avem arme. Ne-au controlat mai rău ca pe hoţi. Cum m-am simţit în casă când a lăsat pătura şi l-am văzut, era în pielea goală, capul – ţeasta din spate nu se mai vedea, din creier se mai vedea un creier de găină e mult spus, un ochi era băgat unul scos, aşa a murit, încleştat, cu dantura, de la durere, mâna stângă era ruptă, bălăngănea, plus încă o împuşcătură a avut în spate”, rememorează azi femeia. Lacrimile curg greu, deşi au trecut de atunci 25 de ani. Lângă ea, fiica ei de 25 de ani, care nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, ascultă mărturisirea cumplită pentru prima dată, înmărmurită.

Controlat de trei ori, în sicriu

Au făcut rost de sicriu de la o bătrână care îl avea cumpărat şi îl ţinea în podul casei, însă în cimitir n-au lăsat-o să intre, fiind ameninţată că dacă mai insistă va fi la rândul ei împuşcată. Aşa că s-a dus în satul natal, la Tălmăcel, unde l-a rugat pe preotul din sat să accepte să-şi îngroape soţul peste mama ei, moartă de doi ani şi jumătate. Preotul a fost de acord să o facă doar cu aprobare de la Mitropolie, pe care a obţinut-o. Abia pe 26 a reuşit să scoată certificatul de deces.

Acasă, l-au privegheat cu controale care nu doar că i-au întors mortul în sicriu, dar i-au luat la inventar până şi borcanele cu murături. „În perioada 24 seara, 25, 26, cât am stat cu mortul în apartament, în trei rânduri am avut casa percheziţionată de Frontul Salvării Naţionale, 3 civili, 2 militari şi aşa zis un ofiţer, militarii şi ofiţerul înarmaţi, civilii beţi, mortul întors în sicriu şi căutat prin toate buzunarele de la costum, căciula, căutau gloanţele, inclusiv în balcon într-un dulăpior borcanele de murături la care aveam celofan militarii mi le-au spart, că doar acolo erau gloanţe. Şi-au bătut joc efectiv de noi, nu eram destul de necăjiţi, oare nu era destul necazul, aşa trebuia să se comporte cu noi, tratamentul ăsta l-am meritat oare? Şi în casă cu mortul am trăit cu teroare şi cu frică”, povesteşte femeia.   

Era cât pe ce să nu-l poată îngropa, s-au trezit cu oamenii intrând peste preot, în biserică, spunându-i să nu-l înmormânteze că e terorist. „Noroc cu nişte veri, m-am dus cu verii mei, am intrat în biserică, a scos preotul hârtia, că are aprobare, că e nevinovat, l-am înmormântat”, spune Elena Vasiliu.

După, a mers la comisia de anchetă şi a cerut să se demonstreze că soţul ei nu a fost vinovat de nimic. A căutat martori, a făcut expertiză balistică, a demonstrat cu o fotografie de la mare, unde era întins la plajă, faptul că soţul ei e unul din morţii dezbrăcaţi fotografiaţi la zidul morgii din Sibiu. În aprilie 1990 a primit în sfârşit hârtia de la procuratura militară care atesta faptul că soţul ei a murit nevinovat. „Vă facem cunoscut că prin rezoluţia Comisiei de Anchetă Sibiu, de pe lângă Procuratura Militară Braşov, din 20 aprilie 1990, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de soţul dumneavoastră Vasiliu Vasile, deoarece din probele de la dosar rezultă că acesta nu a folosit armamentul din dotare şi nu a desfăşurat nicio activitate contrarevoluţionară. Probele de la dosar relevă că moartea soţului dumneavoastră s-a datorat dilacerării creierului prin împuşcare şi nu leziunilor provocate prin acţiunea unor persoane civile”, se arată în document.


Citeste mai mult:adev.ro/ngyyvo