Amfiteatrul roman al Coloniei Dacica Sarmizegetusa
Atunci când se vorbește de localitatea Sarmizegetusa, de obicei gândul ne poartă la marele oraș de la nord de Dunăre: în urmă cu aproape 2000 de ani, aceste locuri, situate la confluența dintre Ardeal, Banat și Țara Românească, au cunoscut apogeul dezvoltării politice, economice şi culturale. Din păcate, decăderea și ruralizarea Sarmizegetusei, după retragerea aureliană, au condus la distrugerea treptată și ireversibilă a orașului roman.
Oricât ar părea de ciudat, marile distrugeri nu datează din epoci foarte îndepărtate sau de mare instabilitate. Planuri și mărturii ale unor cărturari medievali, ale unor ofițeri austrieci sau ale unor oameni de știință, cum a fost și Theodor Mommsen, indică faptul că o demolare sistematică se va produce abia din secolul XIX și începutul secolului XX, când piatra de la Sarmizegetusa se vindea la prețuri modice pe piața Hațegului, iar varnițele se pare că au funcționat până în anii ’70 ai secolului trecut.
Incursiune în istorie
Orice trecător care bate cu piciorul ruinele amfiteatrului sau ale forului Coloniei Dacica Sarmizegetusa va primi date despre trecutul antic al zonei. Așezarea a avut inițial forma unui dreptunghi mai mic, cu laturile de 530x430 de metri, după care, la un moment dat, se va mări, ajungând ca laturile de nord și sud să atingă aproximativ 620 de metri, iar cele de est și vest, 520 de metri. Cu aproximativ 34 de hectare între ziduri și alte 60-80 de hectare în afara acestora, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa se înscrie între orașele de dimensiune medie la scara Imperiului. Pe această suprafață locuia o populație de aproximativ 15-20.000 locuitori. Astăzi, comuna, cu toate satele ce-i aparțin, nu mai are nici 1.500 de locuitori.
Zona din afara zidurilor era dominată de construcția gigantică, de 88x69 de metri, a amfiteatrului, dedicat atât de îndrăgitelor lupte cu gladiatori, spectacole de dramă, mimă, evenimente sportive etc. Toate acestea se desfășurau în harena (arena) astăzi acoperită cu iarbă, la acea vreme acoperită cu nisip sau rumeguș pentru a absorbi sângele.
Cei aproximativ 5-6.000 de spectatori își ocupau locurile în arenă într-o ordine socială foarte strictă. În primele rânduri, pe bănci din piatră, unele rezervate prin inscripțiile ce se mai pot vedea pe spătare, stăteau cei din ordo decurionum, aristocrația orașului. Apoi urmau câteva rânduri pe care stăteau oamenii din pătura de mijloc. Iar în ultimele rânduri stăteau femeile și, eventual, copiii.
La sfârșitul luptelor, suprafața se curăța cu apă, care era apoi drenată prin marele canal ce tăia arena dinspre vest spre est. În partea sa centrală canalul se întrepătrunde cu o cameră ce adăpostea, probabil, o mașinărie pentru realizarea de efecte speciale în timpul spectacolelor, pegma. O inscripție din Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa ne vorbește despre un C. Valerius Maximus care a fost pegmarius, unul dintre manipulanții mașinăriei.
Urmele sistemului de canalizare. Din fotografii mai vechi se pot observa câteva blocuri de piatră patrulatere, aliniate de-a lungul sistemului de canalizare. Cinci piese de acest gen erau amplasate pe marginea canalului, dând impresia că au fost descoperite în interiorul structurilor subterane. Unul dintre blocuri se sprijinea pe peretele de vest al camerei, dar nu este sigur dacă a fost surprins in situ.
Blocurile sunt din andezit, cu latura de 50 cm și o grosime de 20 cm. În zona centrală prezintă un orificiu cu diametrul de 8-9 cm. Deasupra sau dedesubtul orificiului se afla o inscripție, p(edes), urmată de o cifră. Dacă s-a anticipat corect locul de descoperire a blocurilor de piatră, pare plauzibilă ipoteza unor blocuri de racord pentru o conductă din plumb, care să aprovizioneze bazinul din camera centrală, cu atât mai mult cu cât unul dintre blocuri a fost descoperit în această cameră.
Sistemul de canalizare, blocurile din piatră, tuburile ceramice și conductele din plumb ne îndreptățesc să înscriem metropola Daciei alături de marile orașe ale Imperiului Roman, care au însemnat etaloane și standarde de urbanism și civilizație la cel mai înalt nivel.
Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa
Din anul 1924, la inițiativa lui Constantin Daicoviciu, Sarmizegetusa beneficiază și de un muzeu ce colectează piesele descoperite în timpul săpăturilor. Noua expoziție de bază se dorește o îmbinare între vechi și nou, între trecut și prezent: pe lângă piesele originale descoperite în timpul cercetărilor, muzeul încearcă să ofere vizitatorilor o imagine a cum trebuie să fi arătat acestea în urmă cu aproape 2.000 de ani.
În muzeu se regăsește și o machetă la scară, care oferă o propunere de reconstituire a amfiteatrului de la Sarmizegetusa. În prezent, amfiteatrul se mai păstrează doar până la nivelul cel mai de jos al zidurilor prezentate în machetă – cele două porți principale au fost în mare măsură distruse; intrările pentru spectatori sau lojile oficiale în mare parte nu mai există.
(Complexul arheologic și Muzeul)
Adulţi – 10 lei
Elevi, studenți, pensionari, persoane cu handicap mediu și ușor – 2 lei
Program de vizitare
Muzeu: 9:00-17:00
Zona monumentelor, vara: 8:00-20:00 / iarna: 9:00-17:00
