Autor 63373 vizualizări


Anul 1869 începea pentru Prințul Carol într-o atmosferă tensionată. Liberalii, în frunte cu Brătianu și cu C.A. Rosetti, aflați în Opoziție, deveneau din ce în ce mai agitați. Își doreau cu orice preț să îi arate lui Carol că fără ei nu se poate. Brătianu era prea pătimaș și își pierduse orice urmă de obiectivism. Dizolvarea Camerelor era inevitabilă.

Dar, anul 1869 a adus un eveniment important în viața Prințului Carol:căsătoria cu Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, viitoarea Regină Elisabeta, devenită în 1881 prima Regină a României după ce țara noastră a fost recunoscută drept regat atât de Înalta Poartă cât și de Puterile Centrale, după Războiul de Independență de la 1877.

10 mai este Ziua Regelui. Este ziua în care, în 1866, Carol Hohenzollern Sigmaringen a sosit în România și avea să schimbe fundamental fața țării noastre. Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit și, conform Constituției, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine română.  

Trei ani mai târziu, așadar în 1869, Carol împlinea 30 de ani iar pe 15 noiembrie avea să o ia de soție pe Elisabeta zi Wied la Palatul din Neuwied. Un an mai târziu avea să se nască unicul copil al familiei regale, Principesa Maria. Logodna de la Koln, dintre cei doi, era descrisă de Regină în Jurnalul său care a fost publicat în Germania.

Când i-a cerut mână Elisabetei, Carol nu a rămas decât o oră și jumătate

Într-o lungă scrisoare de felicitare pe care i-a trimis-o fiului său la 15 aprilie 1869, Prințul Carol Anton o zugrăvește pe Regina Elisabeta în cele mai frumoase culori, încurajându-și fiul să își unească destinele cu Elisabeta.

“E desigur superioară sub raportul cunoașterii lumii, a științei. Ea e drăguță, plăcută și fizionomia ei arată bunătatea inimii sale. E foarte cultă și chiar excepțional de bine înzestrată. Prințesa excelează și în cunoașterea limbilor. Ea vorbește la perfecție franceză și engleză. Instrucția ei e, cum s-ar zice, universală.”

Regina Elisabeta a României se semna cu Carmen Sylva. Este pseudonimul sau literar sub care a scris numeroase lucrări. Regina Elisabeta:poetă, eseistă, inițiatoare de acțiuni caritabile. Regină Mamă.

El era un bărbat rece și calculat, iar Regina părea a fi o visătoare. Mai tânără cu 4 ani decât Regele Carol, Regina a fost mai mult decât “un ecou” al soțului său și, în operă literară a celei care se semna cu Carmen Sylva se poate constată o idealizare a Regelui Carol.

Atunci când i-a cerut mână Elisabetei, Carol nu a rămas decât o oră și jumătate cu ea. A venit special de la Paris și trebuia să se întoarcă de îndată. Dar i-a lăsat o fotografie.

 “Avea o privire încruntată și la care nu mă puteam uita fără spaimă. Mă gândeam:<<Dacă o fi să mă privească tot așa, eu mor. >>Eram logodiți de patru săptămâni și nu-l puteam ascultă fără să tremur. Abia în față altarului m-am liniștit de tot.”

Primii ani ai căsniciei au fost dificili, confundându-se cu criza tronului românesc cauzată de războiul dintre Franța și Germania. În plină revoltă politică internă între liberalii radicali și conservatori, amenințat cu abdicarea, Regele Carol reușește să depășească acest moment.

Click aici pentru continuare