Autor 9019 vizualizări


Relaţia  pe care a avut-o Alexandru Ioan Cuza cu Maria Obrenovici a stârnit numeroase controverse în epocă, oferind adversarilor politici ai domnitorului numeroase motive de a-l ataca.  

Maria Obrenovici, fiica lui Costin Catargi, s-a născut în anul 1832, s-a măritat de două ori, întâi cu un general sârb, apoi cu prinţul regal Miloş cu care a avut în 1854 un fiu, pe nume Milan, viitorul rege al Serbiei. În 1855,   se desparte de soţul ei şi revine la Iaşi unde devine un personaj central la balurile şi întâlnirile mondene, atrăgând toate privirile şi comentariile atât prin frumuseţea sa, dar şi prin trecutul ei. După ce reuşeşte să îl farmece pe Cuza, care era căsătorit, Maria intră în colimatorul duşmanilor domnitorului.

Unii au afirmat că este agent al Rusiei, care culege informaţii din zona Balcanilor (Serbia, România), alţii o considerau unealta antiunioniştilor care continuau încă să activeze. Pe de altă parte, Maria a reuşit să-i câştige încrederea domnitorului, fiind nu o dată utilizată de către acesta, în folosul unor activităţi informative. Astfel, prin intermediul ei, Cuza a trimis la Paris o scrisoare confidenţială împăratului Franţei, Napoleon al III-ea. Datorită  relaţiilor sale cu diferite cercuri antiunioniste, domnitorul a reuşit permanent să aibă informaţii deosebit de preţioase  despre activitatea acestora.

Totuşi, pentru a-l compromite, atunci când organizatorii loviturii de palat din februarie 1866 au intrat în dormitorul lui Cuza pentru a-i cere abdicarea, s-au asigurat că în patul acestuia se află Maria.