Amalgamul care a creat o opera: Baalbek

Autor 5646 vizualizări


Unul dintre cele mai unice orașe ale antichității este Baalbek. Expresia artistică, pe care o regăsim aici este singulară datorită, în principal, clădirilor colosale, dar și a sanctuarului roman aparținând perioadei de apogeu a Imperiului Roman. La origine, un oraș fenician, este cunoscut drept Heliopolis în perioada grecească, și în continuare reprezintă un important centru administrativ și economic.

Orașul se află la aproximativ 85 de km de Beirut, Liban, fiind situat mai exact în Valea Beqaa. Nu se știe exact cum a căpătat numele de Baalbek, deși termenul de Baal se traduce prin „zeu” care de asemenea este și numele unui idol din cadrul panteonului fenician, deci numele poate fi tradus ca „zeul Văii Beqaa”.

Până în momentul ocupării romane, așezarea era un simplu sat în care era venerată o triadă de zei ai fertilității. Toate acestea se schimbă, însă, după anul 64 î.e.n, când devine parte a Imperiului. Astfel, orașul capătă un sens, acela de oraș religios fiind, de altfel, unul din cele mai importante din orientul apropiat. Imensele sale sanctuare au fost construite într-o perioadă de peste două secole și sunt recunoscute nu doar pentru dimensiune cât și pentru frumusețe, reușind să devină un model pentru arhitectura imperială romană. Moștenirea feniciană a fost continuată și în perioada romană, venerarea triadei fiind continuată, cu diferența că Baal-Shamash, Anta și Alyn au fost înlocuiți de către Jupiter, Venus și Mercur.

Acropola era formată dintr-o serie de temple, construite de către romani pe ruinele celor dinainte, pentru a forma o piață compusă din 24 de monoliți, dintre care cel mai mare, cântărește peste 800 de tone. Se observă astfel un amalgam de ruine feniciene, grecești și romane care capătă o deosebită importanță datorită arhitecturii sale.

Templul lui Jupiter este remarcabil și datorită coloanelor înalte de 20 de metri, care înconjoară „cella” și pietrelor megalitice care fac parte din terasa templului, la care se adaugă cele 104 coloane din granit, importate din Aswan, bașezate de-a lungul templului și în ultimul rând, o serie de încă 50 de coloane de susținere. Lucrările au început în timpul domniei lui Augustus și au fost finalizate în timpul lui Nero în anul 60, iar lucrările nu au încetat până când au început lucrările la „ Marele Altar” și Templul lui Bahus.

Templul adiacent este cel al lui Bahus și acesta ca și cel al lui Jupiter este construcție excepțională. Ornamentat cu reliefuri care prezintă copilăria zeului, impresionează și prin poarta monumentală decorată la rândul ei cu imagini bahice.

Templul Rotund sau Templul lui Venus diferă prin originalitatea construcției, prin rafinamentul și armonia formelor, un lucru important având în vedere mărimea celorlalte structuri. Se presupune că ar aparține lui Venus datorită ornamentelor în formă de scoici, porumbei și alte motive decorative, asociate cultului zeității în cauză. Un alt lucru interesant este că în timpul dominației bizantine, templul, a fost transformat în biserică fiind dedicată martirului Sfântul Barbara.

Din păcate, singura dovadă a existenței templului lui Mercur este scara procesională de pe dealul Cheikh Abdallah care ducea către sanctuar. De asemenea în cadrul orașului este inclus și Odeonul aflat pe Boustan el Khan și este considerat unul din cele mai spectaculoase situri de arheologie din orientul apropiat.

În cadrul complexului mai există și „Marea Curte”, lucrăriile începând în timpul domniei lui Traian, fiind la rândul său un complex de mai multe altare și clădiri religioase. Era înconjurată de o serie de 128 de coloane de granit de culoare rose. La fel ca și cele aparținând lui Templului lui Jupiter și acestea au fost aduse din Aswan, Egipt. Astăzi, însă, doar șase dintre ele mai sunt în picioare, celelalte fiind distruse de către cutremure sau mutate la alte situri.La aceste temple antice se va adăuga în anul 634 și o moscheie, construită în interiorul acropolei, cea din urmă devenind o citadelă. Evident că întreg complexul a avut de suferit din cauza noului stil abordat în perioada medievală dar și din cauza, războaielor și elementelor naturii.

Extraordinar este sincretismul religios regăsit în cadrul sitului. Amalgamul acestor diferite culte religioase a fost prelungit datorită unei metamorfozări stilistice incredibile, iar fuziunea dintre toate aceste stiluri artistice:feniciene, grecești, romane, creștine și musulmane, au dus la apariția unui loc istoric, cu adevărat unic.

""