Autor 2666 vizualizări


Gheorghe Gheorghiu-Dej n-a iubit niciodată poporul român și a fost doar un fidel executant al ordinelor venite de la Moscova pentru a pune în practică în cel mai rapid mod ideile oferite de Stalin și apoi de cei rămași la putere. 

Comunismul nu putea să admită proprietatea privată și nici măcar oameni independenți în societate, iar țăranii tradiționali n-au fost niciodată pe gustul politrucilor. A început un război dus împotriva întregii populații pentru ca poporul român să fie modelat după gusturile unor străini de neam și de realitate. S-a început o ofensivă fără milă împotriva moșierimii și marile proprietăți au fost confiscate de stat. Unele terenuri au fost oferite țăranilor în anul 1946 din motive electorale, dar minunea n-a ținut mult. A început războiul și cu sătenii, amânat o vreme din cauza secetei și a foametei cumplite. 

Colectivizarea declanșată în forță în anul 1949 a lovit întâi în chiaburi, cei mai bogați și mai harnici din lumea rurală, dar toate terenurile arabile fertile au ajuns sub stăpânirea birocrației de partid și au apărut multe gospodării agricole de stat. A fost o decizie pripită și se vedea că funcționarii politruci nu erau pricepuți la munca de pe ogoare. Chiar liderul de partid constata cu amărăciune în anul 1953 că țăranii râdeau de faptul că statul nu putea să se organizeze și recoltele rămâneau neculese pe câmpuri. 

Au fost trimise combine pentru strângerea produselor agricole, dar au apărut alte ocazii de amuzament. Angajații pentru folosirea utilajelor se uitau la acestea și nu știau ce să facă. Pornirea și întreținerea mașinilor le erau absolut străine. Incompetența afecta recoltele de pe 1.200.000 ha, terenuri ce ar fi avut drept destinație obținerea unor semințe de calitate.

 Este interesant de amintit că autoritățile se pricepeau de minune să trimită forțe represive pentru a confisca terenurile și uneltele țăranilor, cei ce nu se potriveau în limitele stabilite de ideologia comunistă ajungând să fie catalogați drept dușmani ai poporului și ajungeau în lagărele de concentrare și de exterminare. 

Unii erau mai fericiți și erau împușcați rapid în fața sătenilor pentru a se face rapid colectivizarea. Liderii de partid și judecătorii nu uitau să confiște averea mobilă și imobilă a celor definiți drept dușmani ai poporului. Nu este de mirare că țăranii au preferat să plece la oraș pentru a îngroșa rândurile muncitorimii sau au rămas într-o stare de pasivism.

Stenogramele care păstrau cuvintele rostite de principalii lideri ai partidului comunist de ocupație cuprind sute de pagini despre decizii eronate sau despre consecințele acestora asupra poporului român. Din păcate, mulți naivi mai cred că înainte de 1989 a existat o administrație capabilă. Birocratul nu este capabil de decizii corecte pentru că nu folosește propriile fonduri și, de obicei, nu este pedepsit prea dur de șeful imediat superior ierarhic pentru că acesta nu vrea să pară cumva incompetent.

Productivitatea în agricultură a rămas scăzută

Nu este de mirare că productivitatea în agricultură a rămas scăzută și chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej trebuia să recunoască faptul că agricultura a fost neglijată până în anul 1953 și sătenii n-au primit unelte și tot ceea ce era necesar în gospodării. Era o politică sistematică de stat pentru a sabota gospodăria particulară, celebrul articol 13 din directiva N.K.V.D din 2 iunie 1947. Această atitudine de ostilitate a fost menținută până la căderea regimului pentru că țăranul era prea independent dacă avea producție de mărfuri pe mica proprietate.

 Liderii comuniști au rămas cu iluzia că agricultura rămâne un simbol al primitivismului economic, dar n-au vrut să observe că țăranii doreau să cumpere alimente procesate industrial, unelte, țesături, materiale de construcție și bunuri de larg consum. Satul a fost supus unui asediu sistematic și trebuia să dispară în favoarea orașelor. Chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej recunoștea în august 1953 că agricultura asigura aprovizionarea orașelor și a fabricilor cu materii prime, dar că regimul comunist n-a fost interesat de dezvoltarea sectorului alimentar. Nu este de mirare că agricultura n-a putut să avanseze în ritmul dezlănțuit de concurența din lumea capitalistă. Lumea satului și-a pierdut orice urmă de încredere în autorități, cele ce mereu veneau cu măsuri represive și cu tot felul de impozite și angarale.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 3/1946

Bibliografie minimală

Moraru, Camelia, Moraru Constantin, Stenogramele ședințelor Biroului Politic și ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R., vol. VI, august – decembrie 1953, INST, București, 2015.
Direcția Orășenească de Statistică București, Anuarul statistic al Orașului București 1959, București, 1959.
Anuarul statistic al R.P.R. 1957.
Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.
Anuarul statistic al României 1993, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1993.
Documente ale Partidului Comunist Român, Societatea socialistă multilateral dezvoltată, Editura politică, București, 1972.
Preda Gavriil, Petre Opriș, România în Organizația Tratatului de la Varșovia 1954 – 1968, vol. I, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2008.
Statele lumii, ediția a II-a, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976.
Applebaum, Anne, Cortina de Fier, Litera, București, 2019.
Cătănuș, Dan, Între Beijing și Moscova România și conflictul sovieto - chinez, vol. I, INST, București, 2004.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, București, 1997.
Filip, Corneliu, Tratatul de la Varșovia, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2006.
Gorbaciov, Mihail, Scrieri alese 1985 - 1986, Editura Politică, București, 1987.
Istoria Aviației Române, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1984. 
Istoria Românilor, vol. X, Editura Enciclopedică, București, 2013.
Midan, Christophe, Crearea unei armate populare O perspectivă franceză asupra evoluției forțelor armate române de la 23 august 1944 până în 1975, Editura Militară, București, 2015.
Moț, Ovidiu, E., Pitești O istorie în date, Editura Pământul, Pitești, 2008.
Neamț, Editura Sport-Turism, București, 1981.
Negrea, Radu, Banii și puterea, Humanitas, București, 1990.
Opriș, Petre, Licențe străine pentru produsele civile și militare fabricate în România (1946 – 1989), Editura Militară, București, 2018.
Opriș, Petre, România în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955 – 1991), Editura Militară, București, 2008.