Autor 3032 vizualizări


Au existat în  istoria contemporană e împrejurări  care ar  fi putut schimba cursul unor evenimente cruciale,   rămase, în bună măsură, puţin cunoscute.

Au existat agenţi care au reuşit să preîntâmpine asemenea evenimente, mai ales din categoria atentatelor, al căror aport hotărâtor a fost făcut cunoscut abia în ultima perioada şi nici atunci pe de-a întregul.

Istoria atentatelor

…a însoţit cursul istoriei universale încă de la începuturi  şi de-a lungul întregului întregului său curs.

George Bernard Shaw a afirmat că „Asasinatele sunt forma extremă a cenzurii”, aşadar o tentativă de întrerupere, de schimbare a cursului istoriei. Dacă este să ne referim la atentatele îndreptate împotriva conducătorilor de state (regi, preşedinţi) poate fi formulată întrebarea dacă  acestea au reuşit să influenţeze decisiv desfăşurarea evenimentelor. Într-un discurs ţinut în Parlamentul Britanic, după suprimarea preşedintelui Statelor Unite, Lincoln, prim-minitsrul britanic  Disraeli afirma:„Asasinatele nu au schimbat istoria lumii”.

De fapt, efectul acestor acte este de analizat în perspectivă istorică  cu referire le perioade îndelungate, ceea ce poate demonstra, în opinia unor cercetători, că totuşi ele şi-au pus amprenta pe desfăşurarea cursului evenimentelor viitoare, aşa cum se arată în

 volumul „Assassinations-the murders that changed history”(1975)  („Asasinate care au schimbat istoria”)

            Astfel, asasinarea lui Caius Iulius Caesar în 44  î.H.a fost considerată, în momentul producerii sale, drept rezultatul unor contradicţii interne de la Roma, dar, în acelaşi timp, în acest act a devenit un „prototip” al practicii înlăturării, suprimării  unor conducători de stat care acţionau, după opinia celor implicaţi, împotriva intereselor generale şi tradiţiilor seculare.

La fel, tentativa de asasinare a reginei Elisabeth I a Angliei prin „Complotul prafului de puşcă”, se pare la iniţiativa rivalei sale Maria Stuart (1605), a deschis calea cazurilor de tentative de regicidatât de dese în istoria acestei ţări, ilustrate în numeroase piese ale lui Shakespeare. Tradiţia s-a păstrat, căci însăşi regina Victoria a fost ţinta unor atentate (1840, 1842) şi se pare că şi asupra regineiElisabeth II  un grup de jigadişti  din marea Britanie ar fi planificat un atentat (2015)

În secolele care au urmat aproape nu a existat „cap încoronat” important care să nu fi fost ţinta unor tentative de asasinat, unele reuşite:Napoleon Bonaparte(1800, 1809);Franz Joseph I(1853), a cărui soţie, împărăteasa Elisabeth (Sissi), a murit în urma atentatului diu 1898;Napoleon III(1855);ţarul Rusiei Alexander II(1866), regele Italiei Umberto I.(1900), kaiserul german Wilhelm II(1900), regele Spaniei, Alfons XIII. (1906).

            Dar seria cea mai lungă de atentate a fost îndreptată împotriva preşedinţilor Statelor Unite, dintre care unii au fost ucişi:Abraham Lincoln(1865),    James Garfield(1881), William McKinley(1901), John F. Kennedy (1963). Au existat şi alte tentative de asasinat, cum au fost acelea asupra lui Franklin D. Roosevelt(1933), Ronald Reagan (1982), Georges Bush Junior (2002).

            Între şefii de stat, care au fost ţinta unor atentate, există şi unii „recordmani”:

Charles de Gaulle(1961 1962), Hitler (42 atentate), Fidel Castro care a supravieţuit la nu mai puţin de 600 de tentative de asasinat, puse la cale, în cadrul „Operaţiunii Mangusta” de către CIA.

            De altfel, această agenţie a fost principalul organizator a cel puţin şapte atentate îndreptate împotriva unor preşedinţi din state sud-americane, consideraţi a fi inamici ai intereselor politice şi economice ale Statelor Unite, dintre  care face parte, se pare, şi preşedintele Venezuelei Hugo Chavez.

Uneori, chiar unii dictatori care s-au numărat printre organizatorii de suprimări ai unor adversari politici, au fost ţinta unor atentate, cum este cazul lui  Saddam Hussein (1982).

În ceea ce priveşte „actualitatea” temei atentatelor, autorul unei „Enciclopedii a asasinatelor”, Carl Sifakis, consideră că:„Astăzi asasinatele au rămas o instituţie a morţii în întreaga lume” .

            De cele mai multe ori, atentatele au fost îndreptate asupra unei persoane, dar există un caz în care s-a încercat asasinarea a nu mai puţin trei conducători de state ale Aliaţilor, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dejucată prin contribuţia unui

 

„Spion semilegendar”

…cum a fost consideratNikolai Ivanovici Kuznetsov (1911–1944), datorită faptului că dosarul său din arhiva FSB (fostul KGB)  urmează să rămână secret până in 2025, iar, până in 1990, nu a fost recunoscut oficial ca agent KGB, deşi el,   în  Ucraina ocupată de germani („Reichskommissariat Ukraine”) in timpul celui de al Doilea Război Mondial, a suprimat,   cu mâna lui şase oficiali germani de rang înalt, dar mai ales a contribuit decisiv la salvarea vieţii conducătorilor celor mai importante ţări ale coaliţiei Aliaţilor, Stalin, Churchill şi Roosvelt.

            Kuznetsov  s-a născut într-o familie de ţărani în zona oraşului Perm. Studiază silvicultura, dar, în acelaşi timp,   îşi descoperă talentul la învăţarea limbilor străine.    În 1926 îşi întrerupe studiile trebuind să se întoarcă acasă din cauza morţii tatălui său. Este primit in organizaţia de tineret, Komsomol, dar va fi exclus datorită “originii sale contrarevoluţionare”.

Totuşi, în 1929, este recrutat de serviciul de spionaj sovietic OGPU, perfecţionându-se mai ales în limba germană. In 1938, vine la Moscova şi este primit între cadrele nou înfiinţatului NKVD

 

„Performanţele” unice ale lui Kuznetsov

Când Germania invadează Uniunea Sovietică, Kuznetsov este trimis, la cererea sa, pentru a colabora cu partizanii care acţiona in Ucraina ocupată. A reuşit să îşi confecţioneze identitatea unui ofiţer german, folosind mai multe nume de cod, între care Rudolf Schmidt,  Nikolai Vasilevitsh Grachev sau sublocotenent Paul Siebert.

Kuznetsov  a participat la o serie de operaţiuni complexe, având drept scop asasinarea sau răpirea unor oficiali germani de rang înalt in regiunile Rivne şi Lvov, între care judecătorul şef al Ucainei, vice-guvernatorul Galiciei, generali (Max IIgen, Alfred Funk). Kuznetsov  îl viza pe unul din conducătorii partidului nazist Erich Koch, dar acest a reuşit să scape cu viaţă. De asemenea, îl  avea în vedere pe Alfred Rosenberg, ideologul nazismului, însă nu a reuşit să ajungă la el.

Dar cea mai importantă contribuţie a lui Kuznetsov a fost obţinerea de informaţii de importanţă crucială privind o serie de iniţiative militare şi operaţiuni pe care le avea în vedere Germania. Astfel, el a fost primul agent sovietic care a descoperit planurile atacului de tancuri masiv al germanilor la Kursk, a informat despre rachetele V2 şi  a obţinut date referitoare la  Cartierul general al lui Hitler "Werwolf" (“Vizuina lupului”) din apropierea localităţii Viniţa. Dar cele mai importante informaţii obţinute de Kuznetsov au fost cele referitoare la  operaţiunea “Saltul cel lung” în vederea asasinării conducătorilor Uniunii Sovietice, Statelelor Unite şi Marii Britanii, în cursul Conferinţei de la Teheran din 1943, care au dat posibilitatea dejucării acestora, deci practic a salvării vieţii acestora.

Sunt „performanţe” cu care nici cei mai importanţi spioni sovietici din timpul celui de al Doilea Război Mondial, inclusiv „legendarul” Richard Sorge, nu se pot mândri.

Se pare că falsul ofiţer german Paul Siebert, obţinuse informaţiile de la Ulrich von Ortel, un ofiţer SS de rang înalt, în timpul unor „partide de băutură” cărora acesta din urmă nu le-a făcut faţă…

            Potrivit versiunii sovietice, Kuznetsov a fost ucis in timpul unei lupte cu trupele insurgente ucrainene, care colaborau cu germanii, in localitatea Brody, la 9 martie 1944 sau s-ar fi sinucis cu o grenadă atunci când a fost înconjurat.

A murit în vârstă de numai 32 de ani.           ..

 

Personaj de filme şi romane

Kuznetsov  a fost distins post mortemcu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Numele său a fost atribuit micii planete 2233 descoperită de astronomii sovietici în 1972.

Şi totuşi, până în momentul de faţă, nu există nici o lucrare care să-i fi fost consacrată,   viaţa şi „faptele de arme” ale sale fiind descrise într-o serie de filme, dintre care unele nu-i dezvăluie nume real:“Spirit purenic”;“Detaşamentul Operaţiuni speciale”, “Geniu al spionajului”.

În 1956, a apărut romanul  „Singur printre duşmani” de scriitorul ucrainean Iuri Dold-Mihailik (tradus şi în limba română) al cărui personaj principal, Heinrich von Goldring este, de fapt, spionul sovietic  Grigori Goncearenk, nici acesta ne dezvăluindu-se numele real al lui Kuznetsov. Acţiunea sa foloseşte unele date din biografia sa, completate şi cu o „poveste de iubire”. Până la final, Heinrich/Grigori reuşeşte să ducă la bun sfârşit misiuni grele şi ajunge în Uniunea Sovietică, unde îşi continuă studiile la Institutul de limbi străine, ceea ce nu corespunde cu biografia lui Kuznetsov. Cartea a fost ecranizata sub numele "Departe de patrie" (1960), dar o lucrare despre biografia  sa reală se lasă încă aşteptată… Abia în 2011, în presa rusă,   au apărut o serie de articole despre Kuznetsov, între care “Legenda lui Nicolai Kuznetsov” (2011)

 Şi totuşi, informaţiile obţinute deKuznetsov nu puteau duce la preîntîmpinarea asasinaării celor „Trei mari”, dacă ele nu ar fi dus la declnşarea operaţiunii de anihilare a agenţilor germani însărcinaţi cu desfăşurarea ei, condusă de un agent sovietic care a intrat şi el în legendă,   Gevork Andreevich Vartanian (1924-2012)

 „Saltul cel lung”

Serviciile germane  aflaseră data şi locul viitoarei Conferinţe de la Teheran, decriptând un cod al Marinei americane.

La iniţiativa lui însuşi Hitler, s-au declanşat pregătirile pentru desfăşurarea unei operaţiuni  supervizată  de  Ernst Kaltenbrunner, şeful Poliţiei de siguranţă, şi condusă de Otto Skorzeny, cel mai important agent operativ al Germaniei la acea dată. În 1966, Skorzeny a confirmat că primise ordinul de a-i ucide sau chiar de a-i răpi pe cei „Trei mari”, Stalin,  Churchill, şi Roosevelt, în timpul conferinţei de la Teheran din 1943,

în cadrul operaţiunii care va primi numele “Saltul ce lung” (“Operation Long Jump”).Se pare că în pregătirea acestei operaţiuni a fost implicat şi Elyesa Bazna ("Cicero"), care se găsea la Ankara.

Operaţiunea a fost iniţiată în 1942 (după alte variante chiar în 1940), când un grup de şase agenţi au fost trimişi la Teheran ca “vârf de lance” al acesteia. Planul prevedea capturarea sau asasinarea a celor “Trei mari”.

 

“Cavaleria uşoară” intră in acţiune

Părinţii lui Gevork Vartanian (1924-2012) erau de origine armeană. Tatăl său a activat pentru spionajul sovietic in Persia, din 1930, timp de 23 de ani, sub acoperirea de comerciant. Gevork împlinise numai 16 ani când şi-a început activităţile informative.

            Numele de cod pe care l-a căpătat grupul condus de Vartanian, de fapt cu o componenţa internaţională, tineri recrutaţi în Persia (Iran), a fost „Cavaleria uşoară”, dat fiind că se deplasau rapid pe biciclete, ceea ce îi ajutasă se strecoare uşor şi să-şi piardă repede urma pe străzile înguste şi aglomerate ale Teheranului de atunci.

            Serviciile sovietice de informaţii au fost prevenite de viitorul atentatprintr-o radiogramă provenită de la detaşamentul de partizani fin Ucarina al lui Dmitri Medvedev, din care făcea parte agentul Nikolai Kuznetsov care, cum s-a văzut, acţiona 
sub acoperirea de ofiţer al Wehrmacht, locotenentul majorPaul Siebert.

  Operaţiunea nu a mai avut loc

Deşi data exactă a declanşării operaţiunii nu era cunoscută, pregătirea sa era in desfăşurare. Grupul de agenţi germani care urma să execute asasinatul a fost paraşutat in oraşul Qum, nu departe de Teheran.

   In perioada 1940-1941,   grupul condus de Vartanian a identificat  mai mult de 400 agenţi germani, care au fost arestaţi, dat fiind că Uniunea Sovietică era in relaţii apropiate de Persia. Grupul a fost însărcinat să asigure securitatea conferinţei, reuşind să identifice şi să anihileze operatorii radio germani care încă acţionau in această ţară.

Potrivit mărturiilor lui Vartanian, agenţii germani au fost urmăriţi până la Teheran, unde se adăpostiseră într-o vilă. Erau travestiţi în conducători de cămile, fiind înzestraţi cu arme. Menţineau permanent legătura radio cu Berlinul. Din decriptarea mesajelor lor  a reieşit că ei pregăteau paraşutarea unui alt grup de agenţi care urmau să desfăşoare actul terorist, fiind conduşi de Skorzeny. S-a procedat la reţinrea grupului de operatori, sub supravegherea agenţilor lui Vartanian. Se pare că Skorzeny a fost totuşi alertat, astfel încât el nu a mai venit la Teheran şi operaţiunea a eşuat. Se pare că Stalin îl informase pe preşedintele Roosevelt despre operaţiune. Ulterior, o serie de cercetători şi jurnalişti germani de la publicaţia „Der Spiegel”, au negat pregătirea operaţiunii, care ar fi fost doar o provocare a serviciilor secrete sovietice.

            Personalitate luminoasă, extraordinară”.

Ca şi în cazul lui Kuznetsov, identitatea lui Vartanian,   distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, a fost păstrată secretă până in anul 2000, când i s-a recunoscut oficial rolul său în dejucarea atentatelor care urmau să aibă loc la Tehern, in 1943.

            A fost activ pentru spionajul sovietic timp de o jumătate de secol, ceea ce constituie desigur un record.

Şi-a luat licenţa la Institutul de limbi străine din Erevan, in 1955.

            În 2007, Vartanian s-a întâlnit cu fiica cea mare a lui Winston Churchill, fiind felicitat pentru contribuţia sa la cauza Aliaţilor.

A acordat numeroase interviuri, între care unul cu ocazia sărbătoririi Zilei Victoriei in mai 2009.

Gevork Vartanian a murit in vîrstă de 87 de ani într-un spital din Moscova. La funeraliile sale a participat prim-ministru de atunci, Vladimor Putin, care a apreciat contribuţia lui Vartanian pe “frontul secret”.

Preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev a prezentat condoleanţe familiei şi apropiaţilor lui Vartanian, descriindu-l ca “un agent secret legendar, un adevărat patriot, o personalitate luminoasă, extraordinară”.

Condoleanţe au fost prezentate şi de preşedintele ArmenieiSerzh Sargsyan,

Şi presa britanică a menţionat rolul lui Vartanian;“Gevork Vartanian-omul care a dejugat complotul care viza asasinarea lui  Churchill (“The Telegraph”, 11.01.2012), ca şi presa americană (“Washington Post”)

           In 1981 a fost realizat filmul sovietic Teheran 43, cu concursul lui Alain Delon.

O serie de informaţii referitoare la anihilarea operaţiunii „Saltul cel lung” au fost făcute cunoscute în volumul lui Pavel Sudoplatov „Special Operations:Lubyanka and Kremlin 1930—1950”.

Şi totuşi primul volum în care este menţionat rolul major jucat de Vartanian a apărut numai în 2003, pe baza unor documente declasificate. În noiembrie 2007, publicaţia „Rossiiskaya Gazeta” a inserat articolul

 "How "The Lion And The Bear" Were Saved"(“Cum au fost salvaţi leul şi ursul”), deci Stalin şi Churchill…

 Bibliografie selectivă

Carl Sifakis, “Encyclopedia of Assasination”, 2001

https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Long_Jump

Laslo Havas,  „Hitler's Plot To Kill the Big Three”, 1971

 Pavel Sudoplatov, ” Special Operations:Lubyanka and Kremlin 1930—1950”,   2003

Iuri Lvovich Kuznets, „Tehran-43 or Operation Long Jump”, 2003