„Agenția de Cruce Roșie Română” - Biroul central de ajutorare a prizonierilor români aflați în lagărele Puterilor Centrale
Dezastrul militar din toamna anului 1916 a condus la un număr foarte mare de prizonieri români ajunși în lagărele Puterilor Centrale. Dificultățile înfruntate de autoritățile române la sfârșitul anului 1916 și începutul celui următor a făcut ca preocuparea pentru soarta acestor prizonieri să fie redusă. Abia în primăvara anului 1917, autoritățile române au inițiat o serie de măsuri prin care au încercat să îmbunătățească situația prizonierilor români din lagărele din Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman.
Pe 13 mai 1917, ministrul de Război, Vintilă Brătianu, a prezentat în fața Guvernului român un referat prin care susținea necesitatea înființării la Berna, în Elveția unde se afla sediul Comitetului Internațional al Crucii Roșii, un Birou central de ajutorare a prizonierilor români aflați în lagărele Puterilor Centrale, numit „Agenția de Cruce Roșie Română”:
„Atribuțiunile acestui birou vor fi: să facă cercetări și să dea informații asupra prizonierilor noștri; să se pună în contact cu toate autoritățile de care va avea nevoie; să se acorde credite comitetelor organizate a procura și transmite cele necesare prizonierilor noștri în câmpurile de concentrare care cad în sfera lor de acțiune, având în același timp dreptul și îndatorirea de a controla lucrările acestor comitete.
Întrucât în Elveția stocurile de alimente și îmbrăcăminte utilizabile pentru prizonieri sunt istovite, Agenția de Cruce Roșie Română va fi nevoită să-și procure cele necesare prizonierilor în Franța sau, eventual, și în Anglia. În acest scop și în vederea unei diviziuni a muncii, Agenția va utiliza sub controlul ei o organizație română la Paris, pentru prizonierii di Germania și Austria, și o alta la Berna pentru cei din Ungaria, Bulgaria și Turcia. […]
Pentru a putea face față scopului care îl urmărește, agenția va avea nevoie […] de 10 franci lunar pentru hrană și 35 de franci trimestrial pentru îmbrăcăminte de fiecare prizonier, ceea ce ar reprezenta, de fiecare 10.000 prizonieri, o cheltuială lunară de 150.344 de franci, sumă pe care suntem de părere a o aproba”.
Înființarea Agenției a fost decisă în ședința din 14 mai a Consiliului de Miniștri de la Iași, care a aprobat în totalitate referatul ministrului Vintilă Brătianu.
Condusă de contraamiralul Nicolae Graçoski (în unele documente apare forma Graçosky - n.r.), „Agenția de Cruce Roșie Română” a reușit să aducă anumite îmbunătățiri condiției prizonierilor români. Într-un referat asupra înființării și și activității Agenției, din data de 6 octombrie 1917, se face un bilanț al sumelor cheltuite de statul român pentru îmbunătățirea condițiilor prizonierilor, până la acea dată:
„[…] domnul contraamiral Graçosky propune și guvernul aprobă […] ca ofițerilor prizonieri din Turcia, Bulgaria și Germania să li se trimită între 30-60 de lei lunar pentru alimente și 100-150 semestrial pentru îmbrăcăminte, rămânând ca aceste sume să fie scăzute cu o treime pentru prizonierii din Austro-Ungaria, întrucât soldele ce li se plătesc acolo sunt mai mari. […]
Înainte de trimiterea domnului contraamiral Graçosky la Berna, guvernul român expediase următoarele sume de bani pentru ajutorarea prizonierilor noștri:
100.000 lei la 28 noiembrie 1916 Crucii Roșii din Geneva pentru prizonierii din Turcia, Austro-Ungaria și Germania.
20.000 lei la Sofia, Legației spaniole de acolo pentru prizonierii din Bulgaria.
7.642 lei la Sofia, pentru plata profesorilor români din Bulgaria.
5.000 lei la Sofi, pentru ajutorarea românilor din Meglenia (Macedonia).
100.000 la Madrid, la 19 februarie 1917 pentru prizonierii din Turcia.
1.000.000 lei la Paris, domnului colonel Rudeanu, din care s-au destinat:
100.000 la Madrid, pentru prizonierii din Bulgaria și Turcia,
200.000 la Berna, Secțiunii Române a Crucii Roșii Berneze,
700.000 la Paris, domnului colonel Rudeanu.
În total s-au trimis, deci, 1.234.642 lei.
La sosirea domnului contraamiral Graçosky la Bena se găsea disponibilă, după bugetul prezentat, suma de 206.134,55 franci […].
Pe lângă aceasta, s-a deschis la Londra un credit de un milion, ca prim fonsd pus la dispoziția domniei sale […].
Guvernul francez s-a însărcinat su furnizarea a 300.000 kg pâine lunar pentru prizonierii noștri, cu condiția ca guvernul român să intervină pentru ca expedierea de alimente să aibă garanția guvernului german că vor ajunge la destinație […]”.
Foto sus: Regina Maria în uniforma infirmierelor, în timpul Primului Război Mondial
Bibliografie:
Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Calvarul prizonierilor români din Primul Război Mondial. Mărturii documentare, Vol. III, Editura Universității din Pitești, 2006.
