Autor 1062 vizualizări


O „întreprindere” …califică autoarea unei lucrări consacrate activităţilor Stasi (Elisabeth Pfister, „Unternehmen Romeo:die Liebeskommandos der Stasi”, Berlin, 1999), structura şi funcţiile acestui serviciu de spionaj al RD Germane, dar caracterizarea este valabilă şi pentru alte agenţii de informaţii, mai ales ale marilor Puteri ale „frontului secret”.

Că spionajul a fost din totdeauna o „afacere” sunt de acord cei mai mulţi istorici ai activităţilor din această categorie, al căror câştig, profit erau „informaţiile” care aveau o mare importanţă nu numai pentru mediul economic, ci şi pentru cel politic. Într-adevăr, „randamentul”, „profitabilitatea” acestor servicii au fost (şi sunt încă !) apreciate după cantitatea şi valoarea datelor, informaţiilor pe care le recoltau prin diferite metode al căror suport etic rămânea, de cele mai multe ori, pe plan secund.

În aceste condiţii, destul de numeroşi reprezentanţii ai mediului economic, financiar, comercial s-au implicat în activităţi informative. Avantajul de care dispuneau, avut în vedere de serviciile de informaţii care i-au recrutat, consta în faptul, că datorită relaţiilor de afaceri pe care le desfăşurau, aveau posibilităţi multiple de a penetra diferite medii, între care cel economic, financiar era prioritar.

Aşadar, una din profesiile căreia i-au aparţinut unii din cei mai importanţi spioni de-a lungul vremii a fost aceea de oameni de afaceri, comercianţi, bancheri, economişti, întreprinzători financiari

Afaceri dubioase

Încă din perioada Evului Mediu şi cea modernă au existat persoane, unele cu renume, care au împletit diferite afaceri, combinaţii financiare (deşi uneori au avut alte meserii de bază) cu spionajul. Printre primele nume ce poate fi amintit în acest context este acela al lui Daniel Defoe, care, după ce primeşte o bună educaţie, se ocupă din 1683 cu comerţul, dar, după ce este amestecat în încercarea de rebeliune a ducelui de Monmouth, dă faliment şi ajunge la închisoarea datornicilor. Pentru a se salva, scrie pamflete şi se integrează serviciului secret.

Un alt scriitor, Braumarchaisa fost om de afaceri reprezentând interesele Franţei în Spania. Mai târziu, tot ca om de afaceri a mijlocit importurile de arme în Statele Unite care au refuzat însă să îl plătească pentru aceasta.

Deşi se naşte într-o familie onorabilă, omul de afaceri, marinarul şi spionul John Deane (1679-1762) se lansează de timpuriu în afaceri dubioase, ceea ce-l face, pentru a scăpa de urmărirea autorităţilor, să se angajeze în Marina regală. Se pare că dovedeşte calităţi atât marinăreşti, cât abilitate, astfel încât este promovat, la numai 25 de ani, căpitan de vas. Totuşi, Deane este în continuare atras de afaceri dubioase, cum a fost chiar aceea legată de naufragiul propriei nave, pe ruta spre Boston, şi refugiul într-o insulă pustie, Boon Island, în 1710. Împrejurările acestui naufragiu sunt crude, dat fiind că, pentru a supravieţui, unii marinari recurg la acte de canibalism. Mai târziu, Deane a fost acuzat că ar fi provocat voluntar acest naufragiu pentru a încasa suma de asigurare. Intră în conflict chiar cu fratele său care, în cele din urmă, moare în împrejurări destul de dubioase. Pentru a scăpa de urmările acestei „afaceri”, Deane pleacă din Anglia şi se angajează, în 1714, ca mercenar în flota ţarului Petru cel Mare, participând la războiul ruso-suedez. Ulterior, este acuzat că ar fi folosit împrejurările acestui conflict în interes propriu, astfel încât este condamnat la închisoare. Se pare că la arestarea lui Deane contribuise şi invidia unor colegi ai săi din flota rusă pentru succesele marinăreşti, dar şi în afaceri ale sale. În tot cazul, după un exil în Siberia, ţarul îl graţiază. Reîntors în Anglia, Deane se hotărăşte să îşi schimbe cariera, apelând la meserii mai puţin riscante, în opinia sa:diplomat şi spion… Îşi încheie existenţa într-o postură destul de puţin obişnuită printre spioni, ca respectabil cap de familie.

Unul din cei mai cunoscuţi arhitecţi austrieci Joseph Emanuel Fischer von Erlach, s-a arătat interesat şi de afaceri, ca şi de…spionaj. Sosit în Anglia în 1722, von Erlach organizează o adevărată reţea de agenţi, sfârşind prin a intra, desigur în mod ilicit, în posesia planurilor maşinii, folosită, la început, mai ales pentru eliminare apei din mine. De asemenea, aduce cu sine din Anglia şi secretul altor „invenţii”. Dovedind înclinaţii nu numai de spion, ci şi de om de afaceri, von Erlach reuşeşte să câştige sume importante din comercializarea acestei invenţii la diferite exploatări miniere din Imperiu.

Activităţi de „acoperire”

În acţiunile de agent desfăşurată în Rusia în timpul Primului Război Mondialde agentul britanic Sidney George Reilly (1873 –1925), care s-au concretizat mai ales în îndeplinirea misiunii primite din partea prim-ministrului Lloyd George de a doborî guvernul bolşevic, şi prin folosirea unor importante sume de bani, a colaborat cu omul de afaceri Robert Hamilton Bruce Lockhart (1887 –1970).De asemenea, Reillya desfăşurat activităţi comerciale mai ales în America de sud şi la Odesa. În Marea Britanie, a înfiinţat chiar o companie comercială.

De fapt, era vorba doar de activităţi de „acoperire”.

Tot activităţi comerciale “de acoperire” a desfăşurat şi agentul dublu pentru MI5 şi Abwehr în al Doilea Război Mondial Dušan "Duško" Popov (1912 – 1981). A fost vorba de activităţi de import-export care i-au permis să facă dese deplasări în Portugalia, ceea ce i-a dat posibilitatea să culeagă informaţii preţioase.

Bolo Pasha, om de finanţe francez, a devenit trădător acţionând ca agent pentru Germania în Primul Război Mondial.

„Întreprinzătorii”

Cel care a fost numit „Întreprinzătorul”, Sir William Samuel Stephenson (1897-1989) a fost una din cele mai complexe personalităţi care s-au afirmat în mediul informativ:militar, inventator. A fost numit de Churchill ca reprezentant şi coordonator al spionajului britanic în întreaga emisferă de vest în timpul celui de al Doilea Război Mondial, calitate în care a căpătat acest nume de cod, datorită şi capacităţii de ca om de asfaceri.

Aceiaşi calitate de „întreprinzători” poate fi atribuită şi altor oameni de afaceri implicaţi în activităţi informative. Astfel, omul de afaceri austriac Fritz Kauders (1903-)a acţionat ca agent de dezinformare pentru URSS (GRU) în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Iar în perioada contemporană, este de amintit Anna Chapman, (Ania Kuşcenko) (1982-), care a făcut parte din grupul de agenţi ruşi demascaţi în Marea Britanie în 2010. Ea s-a implicat, pe cont propriu, în activităţi în domeniul bancar în Marea Britanie şi SUA.

Şi unii viitori şefi ai serviciilor de informaţii s-au afirmat iniţial în mediul de afaceri. Este cazul, spre exemplu al lui George John Tenet, viitor director al CIA, care s-a implicat în prima parte a carierei sale, în activitatea unor corporaţii din domeniul energiei.

Un alt director al CIA, William J. Caseya activat în mediul de afaceri publicând şi o serie de lucrări de specialitate.

Şi Richard Bissell (1910-1994) care a deţinut funcţii de conducere în CIA, a fost iniţial economist şi administrator al Planului Marshall în Germaniade vest.

Uneori numele unor asmenea „spioni economici” nu sunt făcute publice, datorită „complicaţiilor” informative, dar şi economice care puteau fi declanşate. În 2012, agenţiile de presă au făcut cunoscut faptul că a fost arestat în Coreea de sud un om de afaceri fiind bănuit că a acţionat în vederea achiziţionării de echipament militar pentru Coreea de nord.

 

Comercianţi, negustori …au participat la acţiuni de spionaj, încă de timpuriu.

Spre exemplu, Georg Franz Kolschitzky (1640-1694), care lucra la Compania orientală de comerţ de la Belgrad, pe post de tălmaci (între alte limbi, vorbea şi româneşte), a fost agent pentru Imperiul Habsburgic în timpul asediului Vienei (1683). Aducea informaţii din tabăra otomană în care se strecura travestit în turc. Drept răsplată, a căpătat privilegiul de a deschide prima cafenea la Viena.

Banchierii…nu s-au dat în lături de la activităţi informative, având în vedere că acestea le puteau uneori aduce şi câştiguri personale.

Provenind din mediul bancar, Franz von Rintelen (1877 -1949)a fost spion şi sabotor german în SUA în timpul Primului Război Mondial.

BaronulNathaniel Mayer Victor Rotschild (1910 –1990), membru al familiei de bancheri Rothschild, face parte, în timpul studiilor la Universitatea din Cambridge, din aşa-numitul cerc al „Apostolilor”, din care se vor recruta agenţi pentru URSS. Are relaţii cu o serie din membrii „grupului de la Cambridge”. Din 1937, face parte din Camera Lorzilor. Este recrutat de MI5, ocupându-se de operaţiile de spionaj, sabotaj şi dezinformare. Din cauza legăturilor sale cu spionul Guy Francis de Moncy Burgess, este chestionat de contraspionajul englez în 1964, dar nu va fi inculpat la intervenţia premierului Margaret Thatcher. De-a lungul vremii, neagă activitatea de spion. Îndeplineşte funcţia de consilier pentru securitate al premierului britanic.

Comerciant şi bancher a fost şi directorul adjunct al serviciului britanic de informaţii MI6, George Kennedy Young (1911-1990).

Economiştii

…cercetători în domeniul relaţiilor economice şi comerciale, unii dintre ei ocupând importante funcţii publice, au participat într-un număr apreciabil la acţiuni de spionaj,

Din această categorie poate fi considerat că a făcut parte agentul-travestit Charles D´Eon de Beaumont (1728-1810), căci publică, în 1753, volumul „Situaţia financiară a Franţei sub Ludovic XIV şi Regenţă”. Activează şi la Academia de ştiinţe a Franţei.

În timpul Primului Război Mondial şi în Perioada interbelică, universitarul britanic, specialist în economie politică, Arthur Cecil Pigou (1877–1959), a fost agent pentru URSS.

Expertul în domeniul agriculturii, Harold M. Ware (1890-1935)a fost conducătorul unei reţele de spioni pentru Uniunea Sovietică în SUA în timpul Perioadei interbelice. A făcut o serie de propuneri în domeniul economic şi a luat iniţiativa de a se trimite în Uniunea Sovietică utilaje, maşini agricole. S-a aflat în URSS în timpul campaniei de colectivizare (1929-1930). După întoarcerea din URSS, Ware înfiinţează o asociaţie a fermierilor americani, afiliată Partidului comunist.

Încă timpul celui de al Doilea Război Mondial, sporeşte numărul de economişti care au acţionat ca spioni pentru URSS.

Membru în organisme ale administraţiei SUA Charles Kramera fost agent pentru URSS, ca şi economistul marxist Victor Perlo (1912–1999).

Un alt economist, Franz Leopold Neumann (1900–1954), a fost agent dublu pentru serviciul american de informaţii OSS şi Uniunea Sovietică, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, se afirmă ca unul dintre cei mai importanţi economişti din RF Germania.

Economistul american, membru în organisme guvernamentale Harry White Dexter (1892 –1948) a fost agent pentru URSS în SUA. În 1934, este angajat la “Treasury Department” („Departamentul Trezoreriei”). Este principalul autor al aşa-numitului „Plan Morgenthau” privind situaţia Germaniei după război, care urma să devină o ţară agricolă, semnat de preşedintele Roosevelt şi Prim-ministru britanic, W. Churchill. Se pare că Dexter a pus acest document la dispoziţia URSS. Ia parte la conferinţa de la Bretton Woods care pune bazele Fondului Monetar Internaţional. Ar fi transmis în URSS plăcile care serveau la tipărirea bancnotelor (mărci) care circulau în zonale ocupate ale Germaniei, ceea ce va duce la izbucnirea inflaţiei. Este demis din funcţiile sale în 1948, ceea ce îi provoacă un accident cardiac şi decesul.

Condamnat pentru spionaj în atât favoarea Uniunii Sovietice Perioada interbelică cât şi a Puterilor vestice după 1944, Belu Zilber (n. Herbert Zilber)(1901-1978), cunoscut şi sub numele Andrei Şerbulescu, a urmat cursurile Politehnicii din Dresda pe care însă nu le-a finalizat. Se afirmă ulterior în domeniul economiei politice şi sociologiei. A activat la Institutul de Conjunctură Mondială, condus de Virgil Madgearu, unde a devenit conducător de fapt. A publicat articole în „Independenţa economică”. După 1944 a devenit director al Institutului de Conjunctură şi profesor universitar titular al catedrei de economie politică a Universităţii Bucureşti, A susţinut teza de doctorat cu tema „Imperialismul unor ţări înapoiate”.