Adriana Ivancich, ultima muză a lui Hemingway. «Nu te-am iubit niciodată mai mult decât în ora morţii mele»

Autor 22461 vizualizări


Ernest Hemingway avea 50 de ani şi era în plină depresie şi criză creativă. Adriana Ivancich avea 18 ani şi trăia într-o lume a artei fără tatăl ei, care cu doar trei ani în urmă fusese asasinat. S-au întâlnit la Veneţia, în 1948 şi timp de aproape şapte ani au trăit o poveste de dragoste mai mult platonică, asta până în momentul căsătoriei tinerei italience.

Iniţial, Hemingway se împrietenise cu fratele Adrianei, Gianfraco, cei doi trăind experienţe similare în timpul războiului. În 1948, scriitorul se afla în Italia într-o excursie de vânătoare. El era cazat la Hotelul Gritti Palace, unde într-o seară au poposit şi cei doi fraţi Ivancich. Hemingway a aflat despre Adriana că şi ea este pasionată de scris şi de fotografie, drept pentru care, mai târziu, aceasta i-a dăruit maşina sa de scris Royal şi camera sa foto Rolleiflex. El şi-a convins editorul italian să o angajeze să îi ilustrete coperţile cărţilor. Timp de şapte ani, de câte ori erau despărţiţi mai mult timp, Hemingway îi trimitea Adrianei lungi şi profunde scrisori. Una dintre ele este datată imediat după cele două prăbuşiri ale avionului în Nairobi, din 1954, accidente care l-au lăsat pe artist cu răni grave: „ Te iubesc mai mult decât luna şi cerul şi pentru atât timp cât voi trăi. Fiică, cât de complicată a devenit viaţa? În cele două dăţi când aproape am murit am avut un singur gând: nu vreau să mor pentru că nu vreau ca Adriana să fie tristă. Nu te-am iubit niciodată mai mult decât în ora morţii mele”.


Se pare că frumoasa italiancă a fost muza lui Ernest Hemingway pentru realizarea romanului „Dincolo de râu şi între copaci”. Romanul are în centrul atenţiei relaţia dintre un colonel la vârsta a doua şi o tânără adolescentă, Renata. Scenele de dragoste descrise în carte se pare că au scandalizat oamenii din oraşul natal al Adrianei. Atunci, Hemingway a interzis ca romanul să mai fie tipărit în Italia timp de 10 ani.

Cea mai bine conturată perioadă din relaţia lor este aceea când Adriana şi mama ei l-au vizitat în Cuba pe Hemingway şi... soţia lui, Mary. În timpul zilei, Hemingway scria la biroul său aşezat lângă un turn de piatră din curtea sa, iar Adriana stătea sus, desenând. Adriana îşi aminteşte că odată scriitorul a înţepat încheietura mânii lui şi a ei şi a înmuiat un stilou în sângele lor, formând o organizaţie secretă „White Tower, Inc.” – nume pe care ea l-a folosit ca titlu al cărţii pe care a scris-o mai târziu. În fiecare dimineaţă, ea îl vizita la birou, iar el îi mulţumea, spunându-i că datorită ei cuvintele vin mai uşor.


Adriana a fost căsătorită timp de 17 ani cu un conte german, Rudolph von Rex, împreună cu care a avut doi copii. Scriitorul şi italianca s-au văzut pentru ultima dată în 1955, în Veneţia, la hotelul unde s-au întâlnit prima dată. Adriana îşi aminteşte cum lacrimile se rostogoleau pe obrajii lui Ernest: „ Uite, fata mea, acum poţi spune tuturor că l-ai văzut pe marele Ernest Hemingway plângând”. În aprilie 1956, ea îi scria despre faptul că viitorul ei soţ nu o mai lasă să continue legătura: „ El nu mai vrea ca eu să îţi scriu şi nici ca tu să îmi scrii. Lucrul acesta mă face să sufăr şi mereu mă face să fiu tristă. Am încercat orice (ştii cât de mult te iubesc). Nici lacrimile, nici cuvintele nu l-au făcut să se răzgândească. Niciodată nu mi-am imaginat că între noi va exista un adio”.

Adriana s-a căsătorit cu neamţul la doi ani după ce Hemingway s-a sinucis. 20 de ani mai târziu, şi ea s-a spânzurat. Mulţi biografi ai scriitorului o consideră pe Adriana Ivancich cea mai importantă muză a sa, mai ales datorită faptului că în timpul relaţiei cu ea el a scris „Bătrânul şi marea”, roman controversat pentru care a câştigat premiul Pulitzer.


""