Actuala soţie a prinţului Charles a fost cea care l-a despărţit de Lady Diana

Autor 25134 vizualizări


Relaţia dintre prinţul Charles şi Prinţesa Diana a ţinut atenţia opiniei publice în anii 80-90 şi, nu de puţine ori, a pus Casa Regală Britannică în situaţii dificile. Cu toate că legătura dintre cei doi trebuia să sporească prestigiul Coroanei, scandalurile pe care le-a născut suscită şi astăzi interesul englezilor şi nu numai. A fost iubire sinceră, sau dar a fost un mariaj de circumstanţă? A fost prinţul Charles cel care a călcat strâmb? Ori a fost imposibilitatea Dianei de a se acomoda cu rigorile reginei Elisabeta?

Prinţul Charles – pasionat de artă, sport şi... femei

Charles Philip Arthur George s-a născut pe 14 noiembrie 1948 şi la numai 10 ani a devenit Prinţul Ţări Galilor, fiind încoronat, într-o ceremonie publică de către mama sa, Regina Elisabeta a II-a, după ce cu 7 ani înainte fusese nominalizat drept moştenitorul coroanei britanice. Şi-a început studiile la Hill House din Londra şi le-a continuat la Cheam Preparatory School pe care a finalizat-o cu calificative medii (B şi C, în condiţiile în care A este nota maximă în sistemul de educaţie englez). Trecând peste tradiţia casei regale britanice care prevedea că moştenitorul tronului trebuie să îşi satisfacă stagiul militar înainte de a-şi efectua studiile universitare, Prinţul Charles a fost admis la Cambridge, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1970, cu o teză despre artă. În acelaşi timp, a urmat cursuri de galeză, fiind primul prinţ al Ţării Galilor, care a învăţat această limbă, fiind născut în afara teritoriului.

A intrat apoi în armată, fiind pilot de vânătoare şi pilot de elicoptere în Royal Air Force. În 1976, prinţul moştenitor a încercat să aibă prima experienţă politică practică, intenţionând să ceară numirea sa în funcţia de guvernator al Australiei. Totuşi, această dorinţă nu s-a materializat din cauza unor proteste ample ale naţionaliştilor australieni, dar şi a căderii guvernului care l-ar fi susţinut în această iniţiativă.

Între timp, pe umerii prinţului Charles se simţea presiunea găsirii unei soţii potrivite pentru rangul său monarhic, mai ales că trecuse deja de vârsta de 30 de ani. Despre moştenitorul coroanei se ştia că avusese legături cu Davina Sheffield, Fiona Watson, Jane Wellesley sau Janet Jenkins, însă marea sa dragoste fusese Camilla Parker Bowles, pe care o întâlnise la un meci de polo, în 1970. Totuşi, aceasta nu era privită de Regina Elisabeta a II-a drept o soţie convenabilă, aşa că posibilitatea de a se căsători cu Camilla căzuse. O opţiune serioasă pentru Charles a fost Amanda Knatchbull, nepoata lui Louis Mountbatten, unchiul tatălui său, însă din cauza asasinării lui Mountbatten de către IRA în 1979, tentativa a căzut.

Prima soţie – sora uneia dintre fostele iubite

Prinţul Charles a cunoscut-o pe Diana Spencer în 1977, în timp ce se întâlnea cu Sarah, sora acesteia. Relaţia lor a început tot la un meci de polo, la fel ca şi în cazul Camillei, femeia pentru care în cele din urmă Charles avea să o părăsească. Lady Diana Spencer părea o alegere perfectă pentru postura de soţie a moştenitorului coroanei:avea descendenţă regală (familia sa fiind chiar mai veche decât cea de Windsor) şi era anglicană (căsătoria cu o romano-catolică l-ar fi decăzut din prerogativele regale pe Charles). Viitoarea prinţesă Diana provenea dintr-o familie nobilă, fiind însă marcată de divorţul prematur al părinţilor săi. Nu fusese o studentă cu rezultate strălucite, ci avusese dificultăţi în a trece o serie de examene. Pe de altă parte, avea un simţ artistic dezvoltată, încă din copilărie visând să devină balerină, şi practica sporturi precum înotul.

Cu toate că prinţul nu părea să fie foarte îndrăgostit de Diana, acesta a cerut-o în căsătorie pe 6 februarie 1981, iar câteva zile mai târziu anunţul a fost făcut public. Logodna a avut loc la 24 februarie 1981, fiind marcată de dăruirea unui inel de peste 30000 de lire, cu 14 diamante şi un safir, viitoarei prinţese. Căsătoria a avut loc pe 29 iulie 1981 la Catedrala St Paul, în locul tradiţionalei Westminister Abbey (mult prea mică pentru cei 3500 de invitaţi) şi a rămas în paginile ziarelor drept “o nuntă de basm”, fiind urmărită de peste 750.000.000 de oameni la televizor, mai ales că posturile britanice au acordat acestui eveniment întreaga emisie din acea zi.

Un cuplu în 3

La mai puţin de 4 luni de la căsătorie, prinţesa Diana anunţa că este însărcinată, primul copil al cuplului, prinţul William fiind născut pe 21 iunie la Spitalul St. Mary. Noua membră a familiei regale spărgea însă stereotipurile, şocând opinia publică prin vizita pe care a făcut-o în acealaşi an, în Australia, împreună cu bebeluşul. Doi an mai târziu se năştea Henry, al doilea fiu al lui Charles I al Dianei. Aceasta din urmă s-a implicat în educaţia fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales şcolile pe care cei doi băieţi le-au urmat. Pe lângă copii, în viaţa cuplului regal mai apăruse un personaj:Camilla Parker-Bowles. Acest fapt a stârnit iritarea Dianei care a început să-şi acuze soţul de infidelitate. În replică, Charles afirma despre Diana că ar fi instabilă şi temperamentală.

La sfârşitul anilor 80, mariajul era deja în impas, iar singurul lucru posibil de făcut era anunţul public de separare, care a fost difuzat în 1992. Diana şi Charles intraseră în atenţia tabloidelor, care începuseră să ia partea unuia sau celuilalt.  Un an mai târziu, prinţul Charles era acuzat de soţia sa că ar fi avut o aventură cu Tiggy Legge-Bourke, despre care spunea că ar fi fost chiar însărcinată cu moştenitorul coroanei britanice. Scandalul care plana în jurul Palatului Buckingham era departe de a fi stins, mai ales că şi despre Diana se vehicula că ar fi avut o aventură cu fostul ei profesor de echitaţie James Hewitt, confirmată apoi în 1995 chiar de către aceasta.

Căutând o soluţie la impasul mediatic în care se afla Casa Regală Britanică, regina Elisabeta a trimis în decembrie 1995 câte o scrisoare lui Charles şi Dianei prin care le cerea să divorţeze. Propunerea a fost acceptată, însă s-a materializat abia în august 1996, datorită lungilor negocieri şi a condiţiilor puse de Diana. Fosta soţie a lui Charles urma să primească peste 17 milioane de lire sterline şi urma să nu divulge presei detalii ale relaţiei sale cu fiul reginei.

După divorţ, Charles a continuat relaţia pe care o avea cu Camilla, în ciuda rezervei manifestată de Regină, dar şi a protestelor venite din partea societăţii britanice. Diana, în schimb, a beneficiat de o popularitate imensă, viaţa sa fiind mereu în atenţia tabloidelor. Aceasta s-a datorat campaniilor sale umanitare, în special a celei dusă împotriva minelor antipersonal, initiativă care avea să îi aducă după decesul său premiul Nobel. Totuşi, mult mai atractive pentru ziarele de scandal au fost legătura amoroasă pe care prinţesa a avut-o cu Hasnat Khan, un chirurg pakistanez musulman. Diferenţe dintre cei doi, inclusiv bariera religioasă (familia lui Khan se aştepta ca acesta să se căsătorească cu o musulmancă şi nu cu o creştină anglicană) au determinat-o pe Diana să pună capăt relaţiei. În iulie 1997, l-a cunoscut pe Dodi Al-Fayed, fiul unui important om de afaceri egiptean. Viaţa prinţesei Diana s-a sfârşit brusc în noaptea de 31 august a aceluiaşi an, când maşina în care se afla împreună cu Dodi a fost implicată într-un accident într-un tunel din Paris.

Moartea Dianei a declanşat o puternică emoţie în Marea Britanie, dar a dat naştere şi ultimului capitol din scandalul Charles-Diana. Mai multe voci, inclusiv cea a lui Mohamed Al-Fayed (tatăl lui Dodi), au acuzat MI6 şi Casa Regal Britanică de a fi în spatele accidentului de maşină. Cu toate acestea, investigaţia oficială, finalizată în 1999, a concluzionat că responsabil pentru derapajul autovehiculului a fost şoferul Henri Paul, din cauza consumul de alcool şi a încercării acestuia de a scăpa de paparazzii care o urmăreau pe Diana.

Relaţia dintre Charles şi Diana a însemnat o partidă pierdută pentru casa regală britanică, imaginea sa fiind considerabil deteriorată, mai ales prin faptul că Diana a ştiu cum să folosească presa în conflictul cu soţul său. Prezenţa Camillei, oficializată în 2005 prin căsătorie, i-a adus lui Charles imaginea adulterinului, în antiteză cu mult mai populara Diana. Oficial, moartea prinţesei a fost un accident, dar, fără îndoială, a fost o rezolvare convenabilă a scandalului care afecta de aproape 20 de ani Palatul Buckingam.