Conflicte dintre generaţii png

Activitatea unui serviciu secret e ca un vitraliu

Cum şi de ce aţi ales numele de „Vitralii – lumini şi umbre“?

Numele revistei – „Vitralii“ – a fost ales tocmai pentru a sublinia aspectul obscur al informaţiilor cunoscute atât despre cei care lucrează, cât şi despre activitatea desfăşurată în cadrul serviciilor de informaţii. Încercăm să aruncăm o lumină de adevăr asupra activităţii serviciilor secrete de informaţii. Prin vitraliu se vede din interior câte ceva în afară, invers, în schimb, aproape deloc. Cu alte cuvinte, un vitraliu reflectă perfect activitatea unui serviciu secret de informaţii.

Ce anume îşi propune revista?

Autorii studiilor şi articolelor din revista noastră sunt specialişti în lucrul cu informaţia secretă şi sunt conştienţi că astfel se implică în educaţia patriotică şi în realizarea unei culturi de securitate a publicului larg, pe de o parte, iar pe de altă parte, este o datorie civică şi de onoare faţă de activitatea absolut necesară a ofiţerului de securitate. Revista îşi propune valorificarea surselor de istorie orală, memoria profesională a fostelor cadre din serviciile de informaţii, şi confruntarea acestora cu datele obţinute din arhivele publice. De asemenea, ne propunem să contribuim la configurarea imaginii autentice a serviciilor de informaţii române şi a ofiţerilor care au lucrat în domeniu, în diverse etape istorice, prin asumarea conştientă a unui trecut cu multe lumini şi umbre. Fiind o revistă a unei asociaţii (Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii), adică a unui ONG, ea nu se comercializează. Cele 1500 de exemplare pe care reuşim să le scoatem pe cheltuiala asociaţiei, dar şi cu ajutorul SRI, le distribuim gratuit către autorităţile locale, biblioteci, tribunal, mass‑media, dar şi către grupurile parlamentare sau Administraţia Prezidenţială.Care sunt sursele pe care le folosesc cei care scriu?

În revistă nu scriu doar foste cadre din diversele servicii de informaţii, ci şi istorici. Altfel spus, se foloseşte atât memoria profesională, bineînţeles despre lucruri care nu afectează siguranţa statului, cât şi surse din arhivele publice.