Autor 16795 vizualizări


„Întrebare:Dumneavoastră sunteţi arestat de Comandamentul armatelor sovietice în România, ca unul din vinovaţii războiului, al ocupanţilor germano-român contra URSS. Recunoaşteţi dumneavoastră vinovăţia în aceste daune?

Răspuns:Da, recunosc. Vina mea constă înainte de toate în aceea că, după ce am venit în România la guvernare, în luna septembrie, anul 1940, eu am continuat să întăresc legăturile României cu Germania şi am ajutat pe Hitler în ducerea începutului de el război de ocupare în Europa.

Concret, aceasta s-a exprimat în aceea că, după cererea lui Hitler, cu care el s-a adresat către mine, în ianuarie 1941, eu am dat voie să treacă armatele mecanizate peste teritoriul României în Balcani, care avea să înfăptuiască acolo tendinţele agresive ale imperialiştilor germani.
Odată cu aceasta, tot timpul duratei războiului, eu am dat Germaniei material strategic şi producte ale gospodăriei agricole.
 
Întrebare:Cu alte cuvinte, dumneavoastră, după ce aţi venit la guvernare, aţi pus-o pe România în folosul germanilor, iar singur v‑aţi făcut ca un ajutor direct al lui Hitler în ale lui chestiuni de haiducie în Europa?

Răspuns:Într-adevăr, da. Iar rog să luaţi în seamă că dacă eu refuzam aliaţia cu Germania şi nu îl ajutam pe Hitler la începutul de el război de ocupare, armata germană ocupa România.

Întrebare:Intrând în legătură de daună cu Hitler, dumneavoastră v-aţi condus, nu cu primejdia că vor ocupa, ci cu ale dumneavoastre tendinţe agresive. Iată, despre ele dumneavoastră trebuie să povestiţi în întâia rând.

Răspuns:Nu neg că, luând legături personale cu Hitler, eu eram de acord cu a lui politică de ocupaţie şi pe baza acesteia, la mijlocul lunii mai 1941, m-am înţeles cu el despre lovitura împreună, militară, contra Uniunii Sovietice. După ce s-au făcut pregătirile corespunzătoare, însemnata de noi lovitură, la 22 iunie, anul 1941, a fost înfăptuită. În aşa mod, eu m-am pus în rândurile dăunătorilor militari şi în aceasta recunosc că sunt vinovat. Eu, tot aşa, recunosc vina mea în faţa poporului sovietic, în aceea că, cu ajutorul armatelor române şi germane, am ocupat o parte din teritorie sovietică, am pus acolo a mea administraţie şi am continuat războiul contra Uniunii Sovietice până când, în august 1944, a căzut România. [...]

Întrebare:Şi dumneavoastră, având plăcere la bogăţiile streine, propunerile lui Hitler le-aţi ­primit?

Răspuns:Da, luând în seamă propunerile lui Hitler despre posibilităţile de a primi (lua) teritorii, eu m-am unit cu el la lovitura împreună asupra Uniunii Sovietice şi aceste propuneri le-am primit.
Cu aceasta, eu m-am obligat să dau, pentru participarea în năvălire, necesara cantitate de armată română şi, pe cât să putea, să măresc darea petroldefier (sic), aşa şi producte agricole pentru hrana armatei germane. După ce noi am primit o hotărâre unică despre năvălirea militară asupra Uniunii Sovietice, eu m-am întors în România şi am început pregătirea către războiul viitor.“

Fragmente din stenograma publicată în volumul „Procesul Mareşalului Antonescu. Documente (Ancheta Procesului)“, vol. III, editura „Saeculum I.O.“, Bucureşti, 1998.

Mai citeşte:

A fost Ion Antonescu un erou? I

A fost Ion Antonescu un erou? III

A fost Ion Antonescu un erou? IV

A fost Ion Antonescu un erou? V

A fost Ion Antonescu un erou? VI

A fost Ion Antonescu un erou? VII

A fost Ion Antonescu un erou? VIII