Autor 14674 vizualizări


Aruncând o privire mai atentă asupra detaliilor biografice ale lui Cristofor Columb, se constată faptul că acesta nu a pornit orbește în periculoasa călătorie peste Oceanul Atlantic, ci bazându-se pe solide cunoștințe formate în domeniul universitar și pe detalii precise despre ruta pe care trebuia să o urmeze-știa că dincolo de ocean se află o întindere mare de uscat, iar aceasta nu era Asia.

Cei mai mulți dintre noi suntem obișnuiți să credem despre călătoria lui Cristofor Columb care a dus la descoperirea Lumii Noi că a fost o simplă întâmplare, exploratorul dorind de fapt să ajungă în Indiile de Est urmând o rută spre vest și nu spre est cum ar fi fost logic la acea vreme.

Fără a cădea în capcana ideilor conspirative care circulă în prezent, trebuie totuși să aruncăm o privire mai atentă asupra acestui mare eveniment al istoriei universale deoarece este posibil ca descoperirea exploratorului genovez să nu fi fost chiar atât de întâmplătoare.

Un om al cărții sau un marinar?

Pe de o parte, detaliile cu privire la viața sa înainte de a pleca în memorabila călătorie sunt destul de controversate. Fiul său, scrisese despre el că studiase astronomia, geometria și cosmografia la Universitatea din Pavia, ceea ce ne face să îl considerăm un om bine educat la acea vreme. Pe de altă parte, Columb afirmase despre sine că plecase pe mare de la vârsta de 14 ani, constrazicând astfel în totalitate pregătirea sa temeinică în domeniul universitar. Unii consideră că acesta avea o problemă de natură psihică, denumită confabulație – tendința unei persoane de a inventa povești despre sine (dar chiar și așa, trebuia să existe un motiv). De ce ar fi vrut cineva precum Columb să își ascundă adevărata pregătire profesională, rămâne un aspect destul de incert, dar există și un motiv rațional pentru care ar fi recurs la o astfel de alegere – se pare că genovezul știa mult mai multe decât pretindea despre geografia lumii, în special despre Emisfera Vestică, iar asemenea cunoștințe nu doar că erau extrem de valoroase și s-ar fi recurs la orice mijloace pentru a fi furate, dar nici Biserica nu era prea tolerantă față de cunoașterea științifică (cu toții știm ce s-a întâmplat cu cei care erau prea încrezători în știință). 

Pregătirea rutei maritime

Se spune că după ce l-a consultat în 1474 pe cosmograful florentin Paolo Toscanelli, Columb a decis să întreprindă o călătorie spre India luând-o însă spre vest și nu spre est. La acea vreme începuse deja să fie acceptată ideea că Pământul este sferic, numai că se credea că este o sferă mult mai mică decât este în realitate și supraestimându-se dimensiunea Asiei. Dincolo de alte erori, se calculase greșit poziția geografică a Japoniei, pe care se aștepta să o găsească în Indiile de Vest și a Chinei, pe care o plasase în Mexic. Dar totuși se știa că la aceste latitudini exista uscat. Ce anume l-a făcut să creadă acest lucru? A fost o simplă coincidență așa cum am fost tentați mereu să credem sau a fost concluzia survenită în urma analizării rezultatelor unor călătorii secrete peste Atlantic? Ce-i drept, la 2220 de kilometri de Capul St. Vincent pluteau mereu în derivă bușteni, ceea ce făcea posibilă existența uscatului.

O asemenea călătorie era însă deosebit de periculoasă având doar tehnica acelor timpuri și era nevoie de o finanțare consistentă și dispusă acceptării de riscuri. Columb a negociat timp de șapte ani cu Ferdinand și Isabela de Castilia sponsorizarea călătoriei sale. De asemenea, nu se știa cu certitudine nici în ce măsură era însuși Columb suficient de pregătit pentru voiaj, dar se pare că acesta știa foarte bine. Este posibil ca Toscanelli să-i fi furnizat mult mai multe detalii decât ne-am aștepta, iar faptul că genovezul a mințit despre pregătirea sa universitară dovedește că existau unele aspecte ascunse. Cunoscând cu certitudine ce va găsi dincolo de Atlantic face din marea descoperire a istoriei doar o simplă descoperire de fațadă.

Pornind pe oceanul necunoscut

Oricare ar fi controversele cu privire la cunoștințele lui Columb, călătoria s-a doedit într-adevăr una anevoioasă. Pornind la 3 august 1492 cu cele trei caravele (corăbii de mici dimensiuni), Pinta, Niña și Santa Maria (aceasta era cea mai mare dintre ele și era nava amiral), nu au ajuns decât până în Insulele Canare iar moralul echipajului era deja scăzut. Întâmplări neplăcute s-au petrecut ce-i drept (Pinta își pierduse cârma și a trebuit să ancoreze în Tenerife pentru a o repara), dar și marinarii erau foarte superstițioși, sporindu-le astfel teama (unii dintre ei afirmau că văzuseră un meteorit căzând în ocean).

După două luni, mai exact pe 11 octombrie, au început să zărească plutind bușteni și chiar o ramură cu fructe de pădure, dovedindu-se astfel că pământul era foarte aproape, debarcând pe acesta chiar a doua zi. Columb l-a numit San Salvador, dar cel mai probabil era vorba de actuala insulă Watling din Bahamas. Și-au continuat apoi drumul către Cuba și Haiti, întemeind aici o colonie de mici dimensiuni, iar apoi s-au întors în Spania.

Cea de-a doua călătorie a avut loc în 1493, cu o forță navală mult mai mare, ajungând în Dominica;Cristofor Columb și echipajul său primiseră misiunea de a avea un comportament adecvat și politicos cu băștinașii și să încerce să îi convertească la creștinism. De asemenea, nu trebuie să uităm de cea de-a treia călătorie, din 1498 care a dus la descoperirea efectivă a Americii de Sud. 

Va rămâne mereu o urmă de mister

Comparând harta explorărilor lui Columb cu cea a lui James Cook de mai târziu în Pacificul de Sud, se observă din nou un aspect interesant. Liniile rutelor exploratorului englez sunt neregulate, în zigzag, se observă o clară incertitudine și o slabă cunoaștere a teritoriilor, în timp ce harta rutelor lui Columb par a urmări un itinerar bine planificat, ca și când s-ar fi bazat pe niște cunoștințe anterioare.

În perioada 1502-1504 Columb a mai întreprins o călătorie pe coasta de sud a Golfului Mexicului, rămânând timp de un an în Jamaica unde s-a îmbolnăvit. În 1504, când a hotărât să se întoarcă spre Spania, se afla într-o stare mult prea gravă pentru a povesti Curții Regale detaliile voiajului, astfel că l-a trimis pe fiul său, Diego. Columb a murit la 20 mai 1506, la Valladolid, în Spania, după multe momente de suferință și abuzuri. Călătoriile acestuia, deși de o imensă însemnătate, nu i-au adus nici celebritate, nici fericire, de fapt, am putea spune că a fost chiar uitat de oamenii vremii, dar nu și de istorie.

Astăzi, părerile istoricilor sunt împărțite, unii considerând că nu Columb a fost primul european care a traversat Atlanticul, ci portughezii, ale căror corăbii fuseseră deviate de alizee, iar genovezul bazându-se în secret pe detaliile itinerariilor precedente și pe solida sa pregătire universitară și în navigație. Dar indiferent de misterul care planează în jurul călătoriilor sale, acestea au existat și au avut un rol decisiv în deschiderea unor noi oportunități pentru europeni și din păcate, începutul sfârșitului nativilor americani.

Bibliografie: 

CASTLEDEN, Rodney:„Descoperiri care au schimbat lumea”. Traducere din limba engleză de Carmen Weston. București:Editura Meteor Press, 2012, pp. 60-64.

Surse fotografii:

http://www.descopera.ro/eticheta/columb

http://desktopinhq.com/123811-old_map/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristofor_Columb

https://en.wikipedia.org/wiki/Voyages_of_Christopher_Columbus

""