Autor 8781 vizualizări


Strângerile de mână sunt gesturi zilnice care arată bunăvoință, pace și anumite norme de etichetă, doar că unele dintre ele au avut un rol palpitant în istorie. Oamenii din toată lumea celebrează Ziua Mondială a Strângerii de Mână pe 21 iunie, așa că vom parcurge opt dintre cele mai faimoase momente de acest fel din istorie.

Ulysses S. Grant și Robert E. Lee – 9 aprilie 1865

Singurul lucru civil din acel război oribil dintre Uniune și Confederație a fost reprezentat de apogeul său. În Duminica Floriilor din anul 1865, generalul Ulysses S. Grant a pășit în salonul de la ferma lui Wilmer McLean din Tribunalul  Appomattox, Virginia și a dat mâna cu generalul Robert E. Lee. Grant a încercat să spargă gheața amintind despre singura întâlnire pe care au avut-o, din timpul războiului Americano-mexican.  Cei doi bărbați au vorbit cordial timp de 25 de minute până când Lee plictisit de vorbărie, a luat taurul de coarne:a adus vorba despre predarea sa, capitularea care adus sfârșitul Războiului Civil.

William McKinley și Leon Czolgosz -6 septembrie 1901

Puțini președinți puteau avea o strângere de mână  la fel de puternică precum William McKinley. La primirea coloanelor oficiale, acesta a angajat un strângător de mână personal, „prinderea McKinley”  pentru a evita crampele și pentru a putea trece pe la 50 de persoane pe minut. În timpul expoziției Pan-American din anul 1901 din Buffalo, McKinley a ținut una dintre întâlnirile cu publicul în interiorul Templului Muzicii. Când s-a apropiat  Leon Czolgosz, președintele a observat ceea ce părea să fie un bandaj pe mâna dreaptă a omului. Arătându-și aptitudinile agile de politician, McKinley a ajustat apărătoarea și a întins mâna stângă. În acel moment, asasinul a tras două focuri dintr-o armă ascunsă în bandajele de pe mâna dreaptă. În mai mult de o săptămână, McKinley a murit din cauza rănilor.

Adolf Hitler și Neville Chamberlain – 23 septembrie 1938

Germania nazistă era hotărâtă să trimită trupe în Cehoslovacia pentru a ocupa Sudetenland, iar primul ministru britanic, Neville Chamberlain a mers la Godesberg, Germania, pentru o întâlnire târzie în noapte cu cancelarul Adolf Hitler. Hitler l-a întâmpinat pe Chamberlain cu o strângere de mână la Hotelul Dreesen, dar intâlnirea nu a mers bine. În mai puțin de o săptămână, Chamberlain s-a întors în Germania  și cei doi bărbați au ajuns la o înțelegere la München. Chamberlain le-a permis naziștilor să ocupe Sudetenland în schimbul unei păci separate între Germania și Britania. Primul ministru care a crezut că Hitler nu mai are nici o dorință teritorială, a spus că acel acord „asigura pacea pentru timpul nostru”. Chamberlain s-a întors erou la Londra. Acesta a fost dus direct la Palatul Buckingham pentru a primi felicitările regale și de a deveni primul om de rând care a apărut la balcon înainte de aplauzele mulțimii. Cu toate ororile celui de-al Doile Război Mondial, strângerea de mână a lui Chamberlain cu Hitler a devenit un simbol al liniștii. 

Harry Truman, Winston Churchill și Stalin – 25 iulie 1945

La doar câteva săptămâni de la capitularea Gemaniei naziste din al Doilea Război Mondial, liderii Aliaților s-au întâlnit la Potsdam, Germania pentru a remodela Europa post război și pentru a avertiza Japonia de „distrugere promptă și totală”dacă nu se predă. În timp ce președintele Harry Truman, prim-ministrul britanic și  liderul sovietic Iosif Stalin au pozat pentru o strângere de mână zâmbind. Tensiunile au crescut pe fondul suspiciunilor asupra intențiilor Uniunii Sovietice în Europa Centrală și de Est. Potsdam s-a dovedit a fi retragerea celor trei Aliați. La o zi după întâlnire, Churchill nu a mai fost prim ministru și a suferit o înfrângere zdrobitoare la alegerile parlamentare. În mai puțin de un an, acesta a vorbit despre „cortina de fier” care a despărțit Europa.

Bill Clinton și John F. Kennedy – 24 iulie 1963

Era o zi de vară însorită în Rose Garden a Casei Albe când președintele John F.Kennedy a apărut pentru a se adresa unui grup de tineri lideri care participau la programul Boys Nation în capitala Americii. Unul dintre băieții cu care Kennedy a strâns mâna în acea zi, se afla și Bill Clinton, în vârstă de 16 ani, care urma să devină viitorul ocupant al Casei Albe. Clinton a subliniat momentul ca fiindu-i sursă de inspirație de a intra în serviciul public, iar fotografia strângeri de mână dintre fostul și viitorul președinte a devenit una dintre imaginile perpetue pe durata campaniei electorale din anul 1992.

 Richard Nixon și Elvis Presley – 21 decembrie 1970

Richard Nixon nu era chiar un fan al rock-and-roll-ului, de aceea fotografia bizară a președintelui și a „regelui” cu strângerea de mână din Biroul Oval a devenit un simbol cultural. Strângerea de mână dintre cei doi s-a petrecut după ce Elvis Presley a ieșit la un gradian din afara Casei Albe în acea dimineață cu o scrisoare scrisă de mână pe o hârtie American Airlines. În acel bilet adresat lui Nixon, Presley  solicita o audiență prezidențială și își exprima dorința de a deveni agent federal liber pentru a putea combate abuzul de droguri din America. O întâlnire precipitată a fost aranjată, iar Regele a ajuns îmbrăcat corespunzător, în veșminte regale – capă purpurie de catifea – aducând un revolver Colt 4.5 cadou pentru Nixon. Cei doi au vorbit despre politica drogurilor și presedintele a aprobat afirmația lui Presley că The Beatles ar fi  fost anti-americani. Înainte de a pleca, conform unui memoriu de la Casa Albă, Presley „în mod surprinzător, printr-un gest spontan, și-a pus brațul stâng pe președinte și l-a îmbrățișat.” În acea după-amiză, Presley, care a murit în urma unei supradoze în anul 1977, a primit o legitimație de la Biroul de Narcotice și Droguri Periculoase.

Anwar Sadat și Menachem Begin – 26 martie 1979

Între cele două țări vecine a fost o stare de război de mai bine de 30 de ani, iar aceasta a ajuns la final printr-un tratat semnat și o strângere de mână simbolică între președintele egiptean, Anwar Sadat, și prim ministrul israelian, Menachem Begin. Ceremonia de semnare formală a Tratatului de Pace dintre Egipt și Israel din anul 1979 ce a avut loc  pe peluza de sud a Casei Albe. A fost unul dintre momentele cele mai importante ale mandatului prezidențial al lui Jimmy Carter. Carter a avut un rol cheie în negocierile Acordurilor de la Camp David din anul 1978, care a pus bazele tratatului. O dată cu acest acord, Egiptul a fost primul stat arab care a recunoscut oficial Israelul. Sadat și Begin au împărțit premiul Nobel pentru pace în anul 1978. 

Yitzhak Rabin and Yasser Arafat – 13 septembrie 1993

Peluza de sud a Casei Albe a fost încă o dată gazda unei alte strângeri de mână importante din istoria Orientului Mijlociu când prim ministrul israelian, Yitzhak Rabin și președintele Orzanizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP) Yasser Arafat au fost prezenți pentru semnarea Acordului Oslo, primul acord față în față dintre Israel și OLP. Președintele Bill Clinton a stat între cei doi bărbați care au fost inamici timp de câteva decenii, i-a convins pe Rabin și pe Arafat să își strângă mâinile simbolic. Arafat si Rabin, împreună cu ministrul de Externe israelian Shimon Peres au fost laureați cu premiul Nobel pentru pace în anul 1994. Din păcate, pacea sperată de Acordul Oslo nu a reușit să se ridice la promisiunea acelei strângeri de mână îmbiată de soare.