Autor 2101 vizualizări


20 iulie 1969. Acum 46 de ani omenirea a făcut pasul decisiv în necunoscut, pasul spre colonizare. Rasa umană a pășit cu adevărat, la propriu în Univers.  Trei oameni aflați la peste 384, 000 de kilometrii de Pământ și încă câteva sute, toți în spatele unei misiuni ce a strâns mii de ore de muncă asiduă, misiune devenită istorică:Apollo 11. E vorba evident de primul pas al unei ființe umane pe un corp extraterestru. Însă până să revenim la punctul culminant al misiunii se impune o scurtă prezentare a factorilor care au condus spre prima aselenizare.

 

Razboiul Rece, Laika si Gagarin

În primul rând este necesar să înțelegem contextul politic de la mijlocul secolului XX. SUA și URSS se aflau în plin Război Rece după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Confruntarea care a divizat și Europa, bătălia între capitalism și socialism a fost purtată nu doar pe tărâm ideologic, politic sau economic dar și pe plan științific. Societatea și media anilor ’50 și ’60 manifestau un interes extrem de puternic spre exlorarea spațială, spre literatura și cinematografia SF. Acest lucru explică și impactul pe care l-au avut cele trei mari lovituri date de URSS, Statelor Unite.  

Prima lovitură a survenit în 1957 și a purtat denumirea de Sputnik 1. Pe 4 octombrie 1957 Uniunea Sovietică a reusit să devină prima putere care reușeste să lanseze un satelit artificial care a orbitat în jurul Pământului.  Un succes notabil. El a culminat cu Sputnik 2 în noimebrie 1957 când Laika – fără îndoială cel mai celebru patruped maidanez – devine prima ființă care iese in spațiu.O reusită de o importantă imensă în acel moment când majoritatea cercetătorilor nu considerau că se poate supraviețui lansării sau condițiilor din afara atmosferei. Însă pentru Laika a fost un bilet doar – dus. Laika a rămas în istorie ca prima ființă ce a iesit în spațiu însă și prima (dar și singura)  decedată în afara Pământului.

Totuși, lovitura cea mai grea a survenit în 12 aprilie 1961 când cosmonautul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin (1934-1968) devine primul om care ajunge în spațiu și primul care orbitează Pământul. Contribuția lui Gagarin a fost mai mult formală, misiunea fiind acaparată în mare parte de aparatul tehnologic care a asigurat și succesul ei. Chiar dacă Gagarin a fost în mare parte un simplu observator al spectacolului tehnologic asta deoarece comenzile manuale erau cel puțin limitate, reușita rămâne de necontestat iar impactul pe care l-a avut ieșirea lui Gagarin în spațiu a contribuit în mod esential la primul pasal lui Neil Armstrong. Ascensiunea în Cosmos a URSS într-un timp atât de scurt nu putea fi trecută cu vederea de media vremii. Ea trecea SUA și NASA în plan secund. Era necesar un ‘’răspuns’’ însă un răspuns puternic. Iar la 20 iulie 1969acesta a venit într-un mod fulgerător.

"That's one small step for a man, one giant leap for mankind."

După succesul sovietic spațial al URSS regretatul președinte John F. Kennedy a fost principalul partizan al misiunilor Apollo. Kennedy a deschis drumul spre răspunsul mult așpteptat iar SUA sub conducerea acestuia promitea in 1961 să preia ștafeta și să trimită până la finalul decadei  ’60 primul om pe Lună. Asasinat în 1963 în Dallas, Texas nu și-a mai văzut visul împlinit însă rămâne ‘’părintele moral al misiunii’’. Prin puternica susținere politică din partea Congresului american NASA beneficia de un buget exorbitant. Datorită acestor factori combinați cu munca perseverentă, NASA a demonstrat la finele decadei ’60 că dacă pui pasiune in ceea ce faci, imposibilul poate deveni realitate.

20 Iulie 1969. 20:18 GMT

Aceasta este pe scurt povestea care a stat în spatele orei 20:18 GMT acum 47 de ani când modulul lunar Eaglese desprinsese de modulul de comanda Columbiași reușea aselenizarea. Interesant este faptul că echipajul a fost la doar 30 de secunde distantă de abandonarea misiunii deoarece din cauza unui calcul greșit rataseră cu câtiva kilometrii locul planificat pentru aselenizare și se aflau în criză de combustibil. În cele din urmă au reusit să evite o zonă de roci masive și să aselenizeze  pe suprafața selenară a satelitului care a devenit cunoscută astăzi sub numele de ‘’Mare Tranquillitati’’-‘’Marea Liniștii’’ .La bordul Columbiei se aflau trei oameni:Neil Armstrong (1930-2012) comandantul misiunii, ‘’Buzz’’ Edwin Eugene Aldrin Jr. (n. 1930) pilotul modulului lunar Eagle si Michael Collins (n. 1930) pilotul modulului de comandă.

Echipajul a părăsit Terra pe data de 16 iulie 1969 când racheta lansatoare Saturn V trimitea Columbia pentru eternitate în filele istoriei.  După patru zile și peste 384, 000 de kilometrii străbatuți încoronați cu o aselenizare dificilă care a pus întreaga misiune în pericol, a urmat acel ‘’un pas mic pentru om’’însă colosal pentru Istorie.

20 Iulie 1969. 02:56 GMT

Ora 02:56 GMT a reprezentat punctul culminant. Se estimează că peste  600 de milioane de oameni au urmărit în direct momentul în care piciorul stâng al lui Neil Armstrong a pășit pe un corp extraterestru pentru întâia oară.  Ezitant și emoționat acesta parcă a simțit că nu face singur pasul. Împreună cu el l-au făcut, chiar dacă indirect sute de milioane de oameni. Presiunea covârșitoare a fost acaparată de un val de emoție în care omenirea s-a simțit un "întreg’’indiferent de rasă, etnie sau ideologie politică.

Însă nici acest pas nu a fost ușor.  Neil Armstrong a ieșit din modul la ora 02:50 dar scara care trebuia sa îl coboare pe suprafața satelitului era prea scurtă. A fost urmat de excentricul Buzz Aldrin care a efectuat numeroase poze pe Luna. Acesta printre alte obiecte a lasat în urmă și un pandantiv ce reprezenta o ramură de măslin din aur, ca simbol al păcii. Steagul american devenit celebru a fost și el lăsat pe suprafața selenară însă a fost distrus de motoarele modulului la lansare. Michael Collins în schimb nu a părăsit Columbia și a continuat să orbiteze Luna.

Timpul petrecut pe Lună de Neil Armstrong și Buzz Aldrin a fost de 2 ore, 36 de minute și 21 de secunde. În toată această perioadă ei au reusit să strângă și să aducă pe Pământ peste 22 de kilograme de rocă selenară care au ajuns în laboratoarele științifice. Trecând peste puerilele teorii ale conspirației care pun sub semnul întrebării (!atenție – prima aselenizare și nu faptul că omul a ajuns pe Lună) misiunea și momentul 20 Iulie 1969reprezintă piatra de căpătâi a relației noastre cu Cosmosul.

Echipajul a revenit pe Pământ la 24 iulie 1969 iar președintele Richard Nixon rămas în istorie prin episodul ‘’Watergate’’ a dat dovadă de demnitate printr-un discurs scurt și concis în care l-a recunoscut pe J.F. Kennedy ca fiind principalul partizan politic al programului Apollo.  Chiar dacă post-mortem, din neființă și eternitate Kennedy și-a văzut visul împlinit.

După succesul Apollo 11 NASA a continuat să finanțeze programul și misiunile spre Lună. În total 24 de oameni au călătorit spre satelitul Pământului dintre care 12 au pus în mod fizic piciorul pe corpul extraterestru. Ultima aselenizare datează din 1972. Începand din această perioadă NASA pierde susținerea politică iar costurile enorme alocate programului sunt redirecționate către războiul din Vietnam.

Dar ceea ce omenirea a trăit acum 47 de ani la 20 Iulie 1969reprezintă momentul cel mai important în relația noastră cu Universul. Paradoxal  misiunea Apollo 11 a reușit să ne arate cât de mult rasa umană a evoluat din punct de vedere științific însă cu teama în glas ne-a obligat să realizăm cât de mici suntem în infinitatea acestui Univers. Un exercitiu matematic care depășește puterea creierului uman ne arată că Universuleste într-o continuă expansiune, în el regăsim miliarde de galaxii, toate cu miliarde de stele, orbitate fiecare în mare parte de planete cu zeci de sateliți. Calculul matematic devine utopic și depășeste orice lege de înțelegere ratională a gândirii umane. În aceste condiții un pas pe un corp aflat la doar385, 000 de kilometrii distanță pare banal dar raportat la perioada scurtă în care umanitatea a reusit să-l facă este o performanță fără precedent. Cert este că rămâne în imensitatea Universului urma bocancului stâng al lui Neil Arstrong, urma primului pas. Lipsa atmosferei de pe Lună face ca ‘’un mic pas pentru om’’ să dăinuie mereu!

""