Autor 1461 vizualizări


La 3 august 1975, la Palatul Peleș din Sinaia, au continuat convorbirile oficiale între tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, și Gerald Ford, președintele Statelor Unite ale Americii. La convorbiri au participat Manea Mănescu, prim ministru al guvernului, și George Macovescu, ministrul Afacerilor Externe, precum și Henry Kissinger, secretarului Departamentului de Stat al SUA.  

Continuăm publicarea convorbirilor dintre 3 august 1975 dintre N. Ceaușescu și Gerald Ford. Documentele Arhivei Naționale Istorice Centrale, fondul Relații externe, prezintă discuțiile în problema Orientului Mijlociu și viabilitatea canalului românesc de negociere între arabi, în special egipteni și israelieni, negocieri dominate de noua strategie americană. Citește aici prima parte a articolului.

Discuții în problema Orientului Mijlociu

3 august 1975, București Strict secret de importanță deosebită

Gerald Ford: După cum ați menționat și Dumneavoastră mai devreme, am dori să discutăm despre Orientul Mijlociu. După cum știți, secretarul de stat și cu mine am lucrat în ultimul timp la această problemă, în cadrul procesului de realizare a politicii noastre în Orientul Mijlociu. Întrucât ne apropiem de limita timpului pe care ni l-am alocat pentru această operațiune, urmând ca în viitorul apropiat să adoptăm hotărâri, aș aprecia mult părerea Dumneavoastră despre posibilitatea de a se ajunge la o reglementare globală a problemelor din zonă. Până în prezent, noi nu am adoptat încă o hotărâre. Desigur, am lucrat foarte strâns cu Egiptul și Israelul. Cu președintele Sadat am avut două întâlniri foarte bune la Salzburg. Am avut, desigur, întâlniri și cu primul ministru Rabin. Aș dori să pot spune că am realizat unele succese în cadrul primilor pași, deoarece am sentimentul că, dacă nu se face ceva acum, este posibilă escaladarea spre un conflict militar. Am sperat că se va putea aranja o întâlnire și cu președintele Assad în cursul acestei călătorii, dar, din păcate, aveam o înțelegere mai veche de a mă întâlni cu premierul Miki la Washington. De fapt, întâlnirea va avea loc la numai 6 ore după sosire; ajungem la miezul nopții și începem convorbirile dimineață. Îmi pare rău că nu l-am putut întâlni acum pe președintele Assad, deoarece, după părerea mea, el joacă acum un rol cheie în regiune. Sper că voi avea prilejul să discut cu el, ca și cu alți lideri din Orientul Mijlociu.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Eu sînt de acord cu concluzia că, în cazul în care nu se realizează anumiți pași în următoarele săptămâni, situația se poate înrăutăți foarte serios. Trebuie înțeles că și președintele Sadat și președintele Assad au anumite limite și că menținerea actualei situații nu poate dura mult timp. Ei sînt, după părerea mea, dornici să ajungă la o înțelegere, dar este clar că nici un președinte nu poate accepta menținerea situației actuale. Dacă ei nu realizează progrese, există pericolul ca în aceste țări să se producă schimbări care să ducă la adoptarea unor poziții mult mai rigide.
Gerald Ford: Și în Siria și în Egipt?
Tov. Nicolae Ceaușescu: Da. Situația economică este grea. Dacă nu se obțin progrese pe cale politică, cercurile mai intransigente își vor întări poziția.
Henry Kissinger: Aceasta este exact și părerea noastră.

Hora prieteniei româno-americane

„Un nou conflict nu va aduce nimic bun..”

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că știți bine că sînt unii care sînt interesați tocmai în crearea unei asemenea situații. Eu am avut discuții și cu conducătorii acestor două țări arabe și cu ministrul de externe israelian. Le-am spus că un nou conflict nu va aduce nimic bun pentru nici una dintre părți. În schimb, poate să ducă la prezența în zonă a trupelor Statelor Unite și Uniunii Sovietice. Aceasta cred că nu va aduce nimic bun pentru țările respective și nici pentru cursul destinderii și păcii.
Henry Kissinger: Noi nu vom accepta prezența trupelor sovietice în Orientul Mijlociu.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Trebuie să vă spun deschis că, după părerea mea, până la urmă s-ar ajunge la o acceptare reciprocă.
Gerald Ford: Acceptare între cine?
Tov. Nicolae Ceaușescu: Între Uniunea Sovietică și Statele Unite.
Gerald Ford: Și, din punctul Dumneavoastră de vedere, aceasta nu ar fi bine?
Tov. Nicolae Ceaușescu: Ar fi chiar foarte rău. Henry Kissinger: Noi am pus trupele în alertă în 1973, cînd am aflat că sovieticii vor să trimită trupe în regiune.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Pot fi chemate în ajutor, pe o bază legală.
Henry Kissinger: Cred că trebuie să fie clar, domnule Președinte, că noi nu vom accepta aceasta, nu vom accepta trupe sovietice în Orientul Mijlociu, indiferent de baza legală. În orice caz, noi nu sîntem interesați să aducem trupele noastre în zonă.
Tov. Nicolae Ceaușescu: În judecata noastră, a mea personal, dacă se ajunge la un nou conflict, se va realiza și prezența trupelor sovietice și americane în Orientul Mijlociu.
Gerald Ford: Este o problemă, o problemă potențială. Noi, însă, vom fi foarte fermi pentru a face față oricărei acțiuni dure din partea lor.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Problema principală este să se ajungă la o soluție care să împiedice izbucnirea unui nou conflict.
Gerald Ford: Acesta este exact aspectul pe care am dorit și eu să-l subliniez. Este mai urgent ca oricând să se ajungă la o soluție pentru evitarea unui nou război arabo-israelian și a unui conflict posibil între Statele Unite și Uniunea Sovietică.

„Israelul nu mai poate continua politica pe care a urmat-o până acum”

Henry Kissinger: Cred că prietenii arabi ai României trebuie să înțeleagă că noi am acționat și acționăm cu viteză maximă posibilă pentru realizarea unei înțelegeri mai largi a poziției arabe. Dacă, însă, arabii ne amenință cu Uniunea Sovietică, nu ne rămâne decât să demonstrăm impotența Uniunii Sovietice și să sprijinim unilateral Israelul. Noi nu putem permite prezența sovietică într-o regiune vitală pentru aprovizionarea noastră cu petrol, iar arabii trebuie să înțeleagă acest lucru. Sovieticii îl înțeleg, Assad de asemenea, dar nu sînt sigur că și Arafat înțelege.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că lucrurile ar trebui puse puțin mai altfel. Este greu în condițiile actuale, să-i acuzi pe arabi.
Henry Kissinger: De acord.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Ei au ajuns la concluzia că trebuie să ajungă la realizarea păcii, iar în acest cadru sînt gata să recunoască și existența Israelului.
Henry Kissinger: Acest lucru este foarte important.
Tov. Nicolae Ceaușescu: S-a deschis acum o șansă unică în direcția păcii.
Gerald Ford: Sînt de acord. Întâlnirea mea cu președintele Sadat a fost foarte bună și am sentimentul că el crede în ceea ce spune. Din ce mi-a relatat dr. Kissinger rezultă că și președintele Assad are aceeași atitudine.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Vedeți eu nu pot fia acuzat că adopt o poziție împotriva Israelului, dar, totuși, Israelul este cel care trebuie să înțeleagă faptul că nu mai poate continua politica pe care a urmat-o până acum. Le-am spus-o și lor de câteva ori foarte deschis.
Gerald Ford: Și noi am subliniat aceasta foarte clar în discuțiile cu israelienii.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Am discutat, practic, cu zeci de state de pe toate continentele, inclusiv cu țări care au azi relații bune cu Israelul, și toți ne-au declarat că nu sprijină actuala politică a Israelului și că nu îl vor apăra. știți și dumneavoastră acest lucru.
Henry Kissinger: Da.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Acum, când există condiții pentru a se putea garanta suveranitatea și integritatea Israelului, trebuie să se acționeze în direcția unei soluții.
Gerald Ford: Acționăm foarte intens în această direcție, asumându-ne riscuri politice pentru mine și pentru Statele Unite. Ar fi bine dacă am putea face apel la cei 500.000 de americani de origine română ca să ne ajute împotriva celor 6 milioane de evrei din Statele Unite.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că, dacă se explică mai bine lucrurile americanilor, chiar și cei 6 milioane de evrei vor înțelege că continuarea actualei politici a Israelului nu este nici în favoarea Statelor Unite, nici a Israelului și nici a păcii.
Henry Kissinger: Tocmai acest lucru îl face acum Președintele Ford. Până acum, nici un președinte al Statelor Unite nu a urmat o asemenea politică de tratament egal față de arabi și față de Israel.
Gerald Ford: Nu vorbim prea mult, dar așa procedăm.

Necesitatea unei politici noi în Orientul Mijlociu

Henry Kissinger: În trecut, exista întotdeauna la Casa Albă cineva care reprezenta indirect interesele Israelului. Acum, Președintele și secretarul de stat tratează direct, fără intermediari. Acesta este un factor pozitiv major pentru arabi. Totul este să aibă ceva mai multă răbdare. Până acum ei au dovedit multă răbdare și aceasta ne ajută să facem o cotitură în America în sensul celor menționate de Dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceaușescu: În primul rând, în ceea ce privește țările arabe, trebuie înțeles că pentru ele timpul este foarte important. Ei sînt limitați din punctul de vedere al timpului de care dispunem, datorită condițiilor lor interne.
Gerald Ford: Ne-am dat seama de aceasta.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Chiar și o nouă soluție parțială ar consolida mult poziția acestor forțe din Egipt și din Siria care sînt pentru o soluționare politică. Pe un plan mai general, cred că opinia publică americană și internațională ar trebui să fie informată și lămurită mai bine asupra necesității schimbărilor care au loc, asupra necesității unei politici noi în Orientul Mijlociu.
Gerald Ford: Aș dori să remarc faptul că în Statele Unite sînt politicieni care, în căutare de susținători politici, îndeamnă la acțiuni care, practic, ar distruge șansele unei reglementări pașnice. Acum, scopul lor este să pară cît mai puternici. Dacă, însă, aceștia vor câștiga viitoarele alegeri, posibilitatea unei soluții fără război devine mult mai redusă. Aș putea da și nume, dar cred că nu este cazul.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Vreau să spun cinstit părerea mea, în legătură cu această remarcă. Cred că acei oameni politici din Statele Unite care se prezintă acum cu poziții dure nu vor putea urma în viitor o altă politică decât cea pe care o duceți dumneavoastră.
Henry Kissinger: Exact!
Gerald Ford: Pentru a ajunge la ceea ce dorim cu toții se cere din partea arabilor o atitudine flexibilă și rațională, pentru a putea înainta spre o soluție pe o bază echilibrată.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că arabii dau dovadă de foarte multă flexibilitate.
Henry Kissinger: Eu sunt de acord cu aprecierea Președintelui Ceaușescu în sensul că oamenii care cred acum că au o alternativă la politica urmată de Președintele Ford vor fi, până la urmă, împinși de realități să adopte aceeași politică. Dar, între timp, până să înțeleagă despre ce este vorba, situația se poate înrăutăți. Sînt, de asemenea, de acord cu cele spuse de Președintele Ceaușescu privind faptul că, într-o situație de război, sovieticii ar trimite trupe iar noi am trimite și noi trupe. Tocmai de aceea dorim să evităm un nou conflict. Totul este dacă politica Președintelui Ford poate reuși fără război sau cu război, așa cum s-ar întâmpla în cazul în care actualii oponenți ar câștiga alegerile.

„Moderația este de importanță vitală”

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că tocmai de aceea este necesar să se spună lucrurile mai clar, iar opinia publică să înțeleagă bine ce urmări pot fi. Sigur se poate produce un anumit șoc psihologic, dar oamenii înțeleg repede și, ori cum, este mai bine decât un șoc militar. Aici cred că Statele Unite trebuie să înțeleagă faptul că pot avea sprijinul opiniei publice internaționale, pot fi sprijinite și de alte țări în desfășurarea acestei activități diplomatice și politice. Având în vedere că, după cum consider, am relații oarecum prietenești cu dr. Kissinger, vreau să spun că, în primăvară, una dintre cauzele eșecului acțiunii sale a fost că s-a neglijat tocmai acest sprijin din partea opiniei publice a altor țări – pe plan politic și diplomatic – care ar fi putut ajuta mult.
Gerald Ford: Sînt de acord, domnule Președinte. Aș mai face remarca în sensul că este nevoie și de o anumită prudență rațională. Acțiunile violente, diferitele incidente care întărâtă opinia publică nu ajută la promovarea unui spirit de reconciliere. Moderația în acest domeniu este de importanță vitală.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Eu sînt pentru moderație și susțin o asemenea abordare. Mobilizarea în acest sens a opiniei publice, inclusiv înțelegerea mai clară a lucrurilor de către opinia publică americană constituie un element de întărire a atitudinii moderate.
Gerald Ford: Sînt de acord. Noi vom face eforturi maxime pentru promovarea unui spirit de moderație.
Tov. Nicolae Ceaușescu: În 1970 am fost în Statele Unite, pe vremea când mai era încă război în Vietnam. Pe atunci, nu era ușor de vorbit în Statele Unite împotriva războiului, nici chiar față de dr. Kissinger. Am avut atunci întâlniri la Asociația pentru politică externă și la Clubul presei și am vorbit, conform obiceiului meu, foarte deschis împotriva războiului, subliniind necesitatea de a i se pune capăt. Am constatat atunci că opinia publică americană, dacă i se spune adevărul, înțelege bine lucrurile.
Gerald Ford: Nu v-aș spune adevărul dacă nu aș menționa că eu am fost mai „uliu” decât dr. Kissinger. De fapt, consider și acum că puterea este un mijloc efectiv pentru a bara calea războiului.
Henry Kissinger: În privința opiniei publice, cred că aveți dreptate, ea poate fi întoarsă, dar necazul este că trebuie să lucrăm în armonie și cu Congresul. Altfel, ne-ar putea face ceva foarte asemănător cum ne-a făcut în cazul Turciei, ceea ce ar anula orice posibilitate de progres. Sîntem foarte atenți față de punctele de vedere moderate ale arabilor și apreciem răbdarea lor. Sperăm că vom putea întreprinde pași reali în viitorul apropiat. Trebuie, însă, să avem grijă și de opinia noastră publică internă. Sperăm că și alte țări ne vor ajuta în sensul influențării pozitive a Congresului. Altfel, vom intra într-o situație de nerezolvat.


Evreii și palestinienii „vor trebui să ajungă la o înțelegere”

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că, într-adevăr și alte țări ar trebui să se angajeze mai activ – din punct de vedere politic și diplomatic – în sprijinul acțiunilor pentru realizarea păcii în Orientul Mijlociu.
Gerald Ford: Aceasta ne-ar fi de mare ajutor și v-am fi recunoscători.
Tov. Nicolae Ceaușescu: După cum am spus și la Washington, consider că, până la o reglementare globală, unele soluții intermediare sînt pozitive, poate chiar absolut necesare. Îmi dau seama că este nevoie de timp pentru a ajuta Israelul să-și schimbe concepțiile. Același lucru este valabil, într-un anumit sens și pentru Statele Unite. Realizarea unor ase - menea soluții intermediare reprezintă și un element obligatoriu pentru a crea condițiile ca și țările arabe să poată continua procesul tratativelor.
Gerald Ford: De acord.
Tov. Nicolae Ceaușescu: În al doilea rând, este vorba de problema palestiniană. Cred că mai există încă o concepție veche privind faptul că palestinienii s-ar angaja într-o politică opusă destinderii și consolidării păcii în Orientul Mijlociu. Cred, înainte de toate, că Statele Unite ar trebui să discute mai direct cu palestinienii. După cîte știu, ei doresc aceasta. De asemenea, ar trebui sfătuit și Israelul să intre în contact cu palestinienii. Oricum, trăiesc și vor trăi acolo, și unii și alții, și vor trebui să ajungă la o înțelegere.
Gerald Ford: Ar trebui să discutăm cu Arafat?
Henry Kissinger: El vrea să vorbească cu Israelul?
Tov. Nicolae Ceaușescu: Este gata.
Henry Kissinger: Problema este că se pare că există ceva în aerul din Palestina care nu le permite nici israelienilor și nici arabilor să tacă din gură, atunci cînd este vorba de ceva serios.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Știu.
Henry Kissinger: Dacă ar putea păstra un secret, ar fi altceva. Dar au atâtea fracțiuni – și unii și alții – încît, oricare dintre ele ar vorbi la noi s-ar produce o explozie.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Până la urmă va trebui să se accepte pentru a se putea ajunge la o anumită clarificare și înțelegere.
Henry Kissinger: Fără îndoială! Problema este dacă sînt posibile contacte cu adevărat secrete. Dacă se poa te aranja așa ceva, nu avem nici o obiecție în principiu.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că nu este imposibil.
George Macovescu: Avem și exemplul Vietnamului.
Henry Kissinger: Acolo nu s-au ținut de cuvînt, dar secretul l-au păstrat.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Cred că se poate conta ca, cel puțin pentru câtva timp, contactele să rămână secrete.
Gerald Ford: Asemenea contacte pot fi foarte constructive, dar cunoașterea lor în Statele Unite ar submina multe din eforturile noastre.
Henry Kissinger: Noi nu am refuza să primim mesaje printr-o terță parte.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Vom încerca să mai discutăm cu Arafat și să vă informăm despre gîndurile lui.
Gerald Ford: Ar fi foarte util.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Pînă acum, ceea ce am discutat noi cu el nu a devenit public. Cred, de asemenea, că din punct de vedere politic ar fi util ca Israelul să recunoască faptul că este gata să accepte o conviețuire pașnică cu palestinienii.
Gerald Ford: Pentru aceasta trebuie puse bazele înainte de a se acționa.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Adevărat, dar Statele Unite pot fi mai active în această privință, în sensul de a re - cunoaște dreptul poporului palestinian de a-și organiza o viață proprie, fără a afecta integritatea Israelului.
Gerald Ford: Integritatea Israelului este o preocupare majoră pentru noi și în acest sens există un angajament expres al Statelor Unite. Dar dorim să ținem seama și de drepturile legitime ale palestinienilor. Aș propune ca despre problemele economice internaționale să discutăm la reîntoarcerea în tren.
Convorbirea a început la orele 11.50 și s-a încheiat la orele 13.30. Au tradus Harry Barnes, ambasadorul SUA la București și Sergiu Celac, șef sector la C.C. al P.C.R. 6 august 1975. 

Criza economică mondială din 1975

3 august 1975

Tren Sinaia – București

Strict secret de importanță deosebită

Notă de convorbire

La 3 august 1975, au avut loc, în trenul special, pe traseul Sinaia – București, convorbiri între tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Re - publicii Socialiste România și Gerald Ford, președintele Statelor Unite ale Americii. La convorbiri au participat Manea Mănescu, prim-ministru al guvernului și George Macovescu, ministrul Afacerilor Ex terne, precum și general-locotenent Brent Scowcroft, adjunct al asistentului Președintelui pentru problemele securității naționale, înlocuit apoi de Henry Kissinger, secretarul Departamentului de Stat al SUA.

Gerald Ford: Era vorba să discutăm despre problemele economice internaționale.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Știu că Statele Unite sunt foarte preocupate - și România este și ea preocupată - de problemele crizei economice, ale prețurilor la petrol și la materii prime. Problema este că, după părerea mea, soluțiile trebuie căutate împreună cu toate țările, iar nu numai de câteva țări, într-un grup restrâns, așa cum s-a încercat până acum. Desigur, se pot găsi într-un asemenea cadru soluții care să satisfacă interesele anumitor țări, dar nu vor putea fi rezolvate problemele de fond. În primul rînd, rămân în afară țările socialiste aproape complet, ceea ce este de natură să diminueze rezultatele oricăror negocieri. În al doilea rînd, rămîne în afară un număr foarte mare de țări în curs de dezvoltare, deținătoare sau nedeținătoare de materii prime. În general, există tendința de a discuta mai mult despre petrol. Problema este, într-adevăr, importantă, dar este numai o latură a situației economice de ansamblu. De altfel, asupra acestor chestiuni urmează să aibă loc o sesiune specială a Adunării Generale a ONU. Pînă acum, însă, nimeni nu știe precis des - pre ce se va discuta acolo. Încercările care s-au făcut de a convoca o conferință restrânsă la Paris pe această temă nu au dat rezultate. Acum se urmărește reluarea contactelor pe aceeași bază, dar de la început este clar că rezultatele nu pot fi decât limitate.
Gerald Ford: Aveți în vedere dialogul între producătorii și consumatorii de energie?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Da. Important este, după părerea noastră, să se pornească de la o discuție generală asupra problemelor energiei, materiilor prime și produselor industriale pentru a se putea găsi posibilitatea de a ajunge la o stabilizare a prețurilor la toate aceste bunuri. Totodată, într-un asemenea cadru trebuie găsite și anumite soluții pentru a se da un sprijin mai puternic țărilor slab dezvoltate. Dacă se mențin de - calajele existente între țările dezvoltate și cele slab dezvoltate, este greu de vorbit de stabilitate economică, deoarece însăși baza de desfacere a produselor industriale se limitează. Desigur, aceasta creează și consecințe serioase în relațiile dintre state, în viața internațională în gene - ral. Oricum, dacă aceste probleme rămîn în stadiul în care se află în prezent, aceasta va duce la mari complicații și confruntări. După părerea mea, ar fi necesară crearea unui organism, cel mai bine în cadrul ONU, cu participarea tuturor statelor, care să înceapă elaborarea unor soluții pentru aceste probleme. Între timp, fără îndoială, vor putea fi găsite și unele soluții parțiale. Dar, pentru a avea o soluționare de fond și pentru a asigura stabilitatea economică și progresul general, trebuie elaborate noi norme și principii care să stea la baza activității tuturor statelor.

Kissinger și Ceaușescu

„În următoarele 12 luni economia va arăta semne clare de îmbunătățire”

Gerald Ford: Domnule Președinte, recunosc că problemele economice sînt la fel de serioase în statele capitaliste ca și în cele socialiste pentru că nerezolvarea lor duce, pînă la urmă, la suferințe umane, frînează sau chiar opresc progresul. Eu știu mult mai mult despre problemele care există în țările capitaliste decât în alte regiuni sau în țările socialiste, dar cred că multe probleme sînt, într-un fel, similare. Pentru acest motiv, cred că trebuie să existe mai multă colaborare între țările capitaliste și cele socialiste. În ultimul an, Statele Unite au trecut printr-o foarte serioasă recesiune economică, însoțită de șomaj și precedată de inflație. Noi am luat măsuri hotărîte și cred că am făcut progrese foarte substanțiale în lupta împotriva inflației. Acum sîntem covinși că problema șomajului va deveni tot mai puțin acută. În general, apreciem că în următoarele 12 luni economia va arăta semne clare de îmbunătățire. Alte țări capitaliste – ca Franța, Germania Occidentală și, mai ales, Marea Britanie – au avut aceleași probleme economice ca și noi, dar nu au reușit încă să-și rezolve problemele la fel de bine ca și noi. Intenționăm să acționăm în comun, pentru că există o interdependență între Europa și America de Nord. Cred că, dacă am putut avea o Conferință pentru securitate și colaborare în Europa și am putut cădea de acord în numeroase domenii, vom fi în măsură să explorăm și posibilitățile unei colaborări economice mai largi. Desigur, noi vom continua acțiunile bilaterale în acest domeniu, inclusiv pe linia celor convenite de noi ieri. După părerea mea, modificarea prețurilor la petrol a contribuit mult la crearea situației actuale, deoarece a determinat de la început o creștere a costului vieții, iar aceasta a influențat serios situația economică, ducînd la recesiune. Petrolul nu este, însă, singurul dușman; mai sînt și problemele alimentației, legate de schimbarea condițiilor de climă, și altele. Cred, însă că OPEC a mers cam prea departe cu creșterea prețurilor la petrol. Este greu pentru o țară care deține disponibilități semnificative de cereale să dea ajutor sau chiar să vîndă cereale celor care pretind prețuri exagerat de ridicate la petrol. Dacă OPEC va continua să folosească petrolul ca o armă atunci va fi greu pentru mine și pentru Statele Unite să nu folosim surplusurile alimentare pe care le avem în mod deschis în scopul securității noastre naționale, fie pe plan umanitar, fie pe plan economic. Acum noi acționăm împreună cu țările consumatoare pentru a ne întâlni cu țările producătoare de petrol, precum și cu un alt grup care include țările mai puțin dezvoltate ale lumii. Din 1949, de cînd sînt în Congres, Statele Unite au căutat să ajute aceste țări prin asistență tehnică și prin acordarea unor credite care au atins valori imense. Și în viitor vom acționa pentru a asigura acestor popoare o viață mai bună și pentru a micșora decalajul dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Pentru a încheia, aș repeta un cuvânt foarte important: interdependență. Fie că este vorba de țări dezvoltate sau în curs de dezvoltare, socialiste sau capitaliste, trăim pe același glob, iar bunăstarea economică și progresul tuturor sînt interdependente. Fie că se realizează în grup, pe plan bilateral sau într-un cadru global, orice acțiune globală, orice acțiune care contribuie la progresul uman și la înlăturarea unor situații tragice credem că este salutară. Noi vom acționa în viitor în toate aceste trei direcții.

În 1973, în timpul vizitei din SUA, Ceaușescu s-a întâlnit cu un grup de congresmani printre care se afla și Gerald Ford (în dreapta lui Ceaușescu)

Cooperarea – soluția pentru depășirea crizei

Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Este, desigur, completat just că există o interdependență tot mai puternică pe plan internațional, însă numai soluțiile bilaterale sau de grup nu vor putea duce la reglementarea reală a problemelor. Se impune, deci, de a găsi împreună și de a ajunge la înțelegeri corespunzătoare asupra unui raport echitabil între prețurile la materii prime și petrol și cele la produsele agricole și industriale. Noi ne gândim să găsim o formă – poate cel mai bine în cadrul ONU – în care să se treacă la elaborarea acelor principii care să asigure un anumit echilibru în ceea ce privește prețurile, tocmai pentru a evita ceea ce s-a întâmplat cu petrolul în 1973. S-ar impune, de asemenea, elaborarea unui program general pentru o rezolvare colectivă a problemelor țărilor în curs de dezvoltare. Desigur, aceasta este o acțiune de mai lungă durată.
Gerald Ford: Tot prin intermediul ONU?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Cred că ONU ar fi locul cel mai corespunzător. Acorduri bilaterale există, vor continua să fie încheiate și în viitor, dar ele nu aduc soluții de fond pentru problemele subdezvoltării. Ceea ce aș dori este ca și în aceste probleme, care se vor ridica chiar peste o lună, să încercăm, dacă este posibil, să realizăm o colaborare între reprezentanții României și ai altor state și reprezentanții Statelor Unite. Pot spune că, deocamdată, nici în rândul țărilor socialiste din cadrul CAER nu există o idee clară asupra modului în care să se acționeze în această direcție. Gerald Ford: Poate că secretarul de stat are de făcut unele observații, întrucît s-a ocupat foarte îndeaproape de unele dintre aceste aspecte.
Henry Kissinger: În primul rînd, nu cred că problemele dezvoltării pot fi dezbătute pe o poziție de confruntare. Se creează unele iluzii în prezent că printr-o simplă redistribuire a bogățiilor se pot rezolva toate aceste probleme. Lucru de care avem nevoie este o creștere economică generală, ale cărei rezultate să fie mai just distribuite. Este foarte important ca țările în curs de dezvoltare să vină la viitoarea sesiune și la alte conferințe cu un spirit constructiv. Noi vom fi animați de un asemenea spirit. Trebuie să știți că în guvernul nostru sunt oameni care spun că trebuie să ignorăm aceste probleme și să ne bizuim pe forța noastră economică pentru a proteja propriile noastre interese. Dorința Președintelui Ford este de a nu urma un asemenea curs. La sesiunea Adunării generale a ONU, noi vom face propuneri concrete în domeniile energiei, materii - lor prime și dezvoltării. Sîntem pregătiți să ne întâlnim și în cadrul unor grupuri pentru a studia fiecare dintre aceste probleme. Problemele sînt, însă, destul de complexe. În domeniul materiilor prime, de pildă, credem că stabilizarea prețurilor nu este indicată, deoarece ar duce la o limitare a producției. În acest caz, cele două țări care au beneficiat cel mai mult de pe urma unei stabilizări ar fi Statele Unite și Uniunea Sovietică. Noi pregătim acum un sistem de stabilizare a veniturilor, în care prețurile să poată fluctua, dar să asigure totuși, țărilor în curs de dezvoltare venituri stabile. Aplicarea unui asemenea sistem nu ne aduce nouă nici un beneficiu, dar ar putea înlocui vechile formule de ajutor economic. În această chestiune vom putea avea propuneri concrete la sesiunea specială a ONU. Ar fi bine să mai facem unele schimburi de idei, deoarece România poate exercita o influență favorabilă în rândurile țărilor în curs de dezvoltare pentru adoptarea unei atitudini mai constructive.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Ar fi bine ca, încă la apropiata sesiune a Adunării Generale a ONU, să se poată înregistra unele progrese în acest domeniu.

Convorbirea a început la orele 14.10 și s-a încheiat la orele 17.00. Au tradus Harry Barnes, ambasadorul SUA la București, și Sergiu Celac, șef sector la C.C. al P.C.R. 7 august 1975