Autor 8500 vizualizări


Bomba atomică a schimbat caracteristicile şi modul de desfăşurare a războiului. În timpul Războiului Rece, aceasta a intensificat replicile dintre blocul ţărilor sprijinite de SUA şi cel al ţărilor din umbra URSS. Iată zece lucruri despre apariţia şi evoluţia bombei atomice.

  • Armă capabilă să dezvolte energii deosebit de mari prin procesele de fisiune nucleară a uraniului şi plutoniului – bomba A sau prin fuziunea nucleară a hidrogenului – bomba H.
  • Primele experienţe de control a fisiunii nucleare datează din anii ’30, iar în 1942, guvernul SUA a iniţiat „proiectul Manhatan”, care în trei ani a dus la experimentarea primului prototip de bombă atomică (în iulie 1945).
  • Noul preşedinte al SUA, Harry S. Truman, a accelerat cercetările cu intenţia de a grăbi sfârşitul războiului pe frontul din Pacific, astfel că la 6 şi 9 august 1945 două dispozitive atomice au fost lansate asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, provocând aproape 300.000 de morţi.
  • Monopolul dobândit de SUA trebuia să constituie o ameninţare la adresa URSS, din momentul finalizării celui de-al Doilea Război Mondial, dar acesta lucru a dispărut odată cu explozia primei bombe atomice sovietice, pe 23 septembrie 1949.
  • SUA a încercat să restabilească raporturile de forţă anterioare prin construirea, între 1950-1952, unei bombe termonucleare – bomba H, de o mie de ori mai puternică decât cea atomică.
  • URSS a spart monopolul nuclear creînd prima bombă nucleară în 1953 şi primul bombardier intercontinental, în vara lui 1954.
  • Între timp, războiul din Coreea, dintre 1950-1953 a pus în evidenţă limita intrinsecă a armelor nucleare:caracterul de „armă ultimă” limita în realitatea folosirea lor doar în cazul extrem al unui război total între două superputeri, iar SUA a recunoscut acest fapt în 1962 punând la punct doctrina „ripostei flexibile”, în funcţie de tipul de ameninţare.
  •  Deţinerea de armament nuclear, care tinde să devină atributul unei mari puteri sau a uneia în formare, este limitată în 1968 prin semnarea de către mai multe ţări a unui tratat de neproliferare nucleară.
  • Disputa din jurul eurorachetelor şî a programului american de viitor de „scut spaţial” (1982-1983) a marcat momentul de vârf al confruntării dintre SUA şi URSS, dar a pus în evidenţă subordonarea politică a Europei în interiorul logicii „ordinii atomice”.