13 august: A început ridicarea Zidului Berlinului, care separa germanii de est de berlinezii din vest.

Autor 2942 vizualizări


1862-Prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost înfiinţat Ministerul Trebilor Străine al României

1863-A încetat din viaţă pictorul Ferdinand Victor Eugene Delacroix:"Dante şi Vergiliu în Infern", "Intrarea cruciaţilor în Constantinopol", "Autoportret cu vestă verde", "Răpirea Rebecăi" (n. 26 aprilie 1798).

1888-S-a născut inginerul John Logie Baird, considerat a fi "părintele televizorului" (d. 14 iunie 1946)

1899-S-a născut regizorul şi scriitorul de origine britanică sir Alfred Hitchcock:"Psihoză", "Cazul Paradine", "O crimă aproape perfectă", "Păsările", " Psycho" (d. 29 aprilie 1980).

1912-A încetat din viaţă compozitorul, pedagogul şi dirijorul francez Jules Emile Frédéric Massenet (n. 12 mai 1842)

1917-A încetat din viaţă Eduard Buchner, chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1907, pentru lucrările sale privind fermentaţia (n. 20 mai 1860)

1946-A încetat din viaţă Herbert George Wells, prozator, istoric şi sociolog englez:"Omul invizibil", "Dragostea şi dl. Lewisham", "Utopia modernă" (n. 21 septembrie 1866)

1961-A început ridicarea Zidului Berlinului, care separa germanii de est de berlinezii din vest;a rezistat până la 9 noiembrie 1989.

1999-A încetat din viaţă pictorul Ion Pacea, membru de onoare al Academiei Române (n. 7 septembrie1924)

2009-A decedat chitaristul american Les Paul, inventatorul chitarei electrice

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.