Autor 1697 vizualizări


La 163 de naşterea poetului, scriitoarea Florina Ilis reconstituie în romanul-document „Vieţile paralele“ mai mult de 150 de ani din existenţa antumă şi postumă a lui Mihai Eminescu.


Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, autoarea Florina Ilis (44 de ani), cunoscută pentru romanul „Cruciada copiilor“, îl readuce pe Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850, în atenţia opiniei publice, de această dată ca personaj în romanul „Vieţile paralele“, editat de Cartea Românească. „Existenţa lui Eminescu reprezintă un fel de oglindă, o oglindă pe care noi, românii, am expus-o de-a lungul timpului aproape în toate împrejurările vieţii noastre literare şi politice. Eu n-am făcut decât să urmăresc imaginile jocurilor de lumină şi umbră ce se reflectă în ea“, a mărturisit autoarea într-un interviu, care va fi publicat vineri, în „ Weekend Adevărul“. Un bolnav obişnuit Pentru a-l portretiza pe Eminescu, Florina Ilis s-a documentat minuţios, dar a apelat şi la jocul subtil al ficţiunii. Romanul „Vieţile paralele“, editat de Cartea Românească, debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889, fiind o reconstituire a ultimilor ani din viaţa poetului.


„E vorba de întreaga poveste a dosarului de urmărire a «poetului naţional», dar şi de prezentarea perioadei de îmbolnăvire a lui Eminescu care ni-l arată atât ca pe un bolnav obişnuit, cât şi, prin lectura dublă, ca pe un mit cultural care se deconstruieşte şi se reconstruieşte treptat sub ochii cititorului“, a punctat autoarea pentru „Adevărul“.

„Romanul Vieţile paralele de Florina Ilis este o reconstituire a ultimilor ani din viaţa lui Eminescu. Autoarea, care îşi petrece viaţa în Bibliotecă, asemenea lui Borges, s-a folosit pentru scrierea acestui roman de o documentaţie imensă, de intuiţia ei psihologică şi de un talent literar dovedit de cărţile publicate anterior (îndeosebi de romanul Cruciada copiilor).  Eminescu, Titu Maiorescu, Veronica Micle, Caragiale şi multe alte personaje reale din a doua jumătate a secolului nouăsprezece sunt trezite parcă la viaţă şi aduse în prim-plan. Florina Ilis face presupuneri plauzibile în legătură cu stările lor sufleteşti din diverse situaţii. Până şi viziunile delirante din mintea poetului tratat la ospiciul lui Alexandru Sutzu sunt ingenios descrise“, apreciază criticul Alex. Ştefănescu.

Note informative despre Eminescu

În roman, sunt redate dezbateri din reviste de cultură, cotidiene şi bloguri-multe „vieţi paralele“, pe cât de reale istoric, pe atât de metafizic visate. Autoarea a recurs la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţă, manuscrise sau chiar la dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii. „Cartea este şi biografie, şi roman, şi istorie literară, şi ficţiune. Dar mai este ceva:o comedie a adunării de informaţii şi a scrierii vieţii unui om. Multe relatări referitoare la Eminescu sau la alte personaje sunt prezentate ca rapoarte sau note informative dintr-un dosar de Securitate. Florina Ilis satirizează astfel Securitatea, care colecţionează informaţii de peste tot (chiar şi din alte secole) dar nu înţelege nimic. Un biograf – sugerează Florina Ilis cu un fin umor –  suferă şi el, inevitabil, de obtuzitate când încearcă să reconstruiască existenţa cuiva“, explică criticul Alex Ştefănescu.

„Acest joc de perspective – narator/ Securitate – are hazul lui într-un joc literar, dar autoarea îl foloseşte abuziv, pe parcursul a aproape şapte sute de pagini (în condiţiile în care şase-şapte pagini ar fi fost de ajuns). Pe de altă parte, fiind vorba de Eminescu, a cărui resuscitare prin magia cuvintelor ne emoţionează, nu prea ne vine să citim romanul ca pe un joc literar“, concluzionează Alex. Ştefănescu.      

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/carti/vietile-paralele-mihai-eminescu-163-ani-nastere-poetul-devenit-personaj-literar-roman-1_50f41c4556a0a6567e8146b5/index.html