Autor 4876 vizualizări


În momentul unirii Transilvaniei cu România, 1 Decembrie 1918, secuii din Transilvania nu aveau nici urmă din autonomia medievală. În 1876, în urma reformei administrative din Regatul Ungariei, parte a Imperiului Austro-ungar, au fost anulate ultimele resturi ale autonomiei secuieşti.

În Evul Mediu, în cadrul Regatului Ungariei şi apoi în Principatul Transilvaniei, secuii aveau autonomie în schimbul slujbei militare necondiţionate, adică formau avangarda sau, după caz, ariergarda armatei. În plus, nu plăteau niciun impozit, cu excepţia unui bou, pe care trebuia să îl dea fiecare familie de secui cu ocazia înscăunării, a căsătoriei regelui şi a naşterii primului băiat. Apropos, secuii i-au dat boii şi lui Mihai Viteazul, deci l-au recunoscut pe domnitorul român pe tronul Transilvaniei. 

Treptat, după reorganizarea militară din timpul Mariei Tereza, prin înfiinţarea regimentelor de graniţă secuieşti în 1762-1764, când au fost create şi două regimente româneşti, autonomia secuiască a fost atenuată, pentru că nu mai era nevoie de ei la oaste după vechile înţelegeri din Evul Mediu. Adică treptat şi-au pierdut autonomia, în sensul că nu mai erau scutiţi de impozite, sistemul judiciar din principat s-a extins şi peste secui, iar instituţiile secuieşti au început să dispară.  În 1876, în urma reformei administrative din Regatul Ungariei, parte a Imperiului Austro-ungar, au fost anulate ultimele resturi ale autonomiei secuieşti.

De ce vor secuii autonomie de la România, deși Ungaria le-a anulat-o încă din 1876? La această întrebare, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul Marius Diaconescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ciprian Stoleru şi transmisă de adevarul.ro.


""