Un măr otrăvit - inițiativa cetățenească europeană pentru protejarea minorităților naționale ridică riscuri nebănuite

Autor 1968 vizualizări


Subiectul inițiativei cetățenești europene – ICE - intitulate Minority SafePack, care tinde să insereze în legislația comunitară reglementări extinse privind protecția minorităților etnice, comportă aspecte neașteptate, amenințând să devină, din măsuri generoase în favoarea principiului diversității, unelte ale divizării. 

Diversitate sau divizare? 

Extinderea reglementărilor europene privind minoritățile etnice, fără luarea în considerare a legislațiilor naționale, poate servi tendințelor separatiste tot mai acute si tot mai răspândite. Europa este zguduită din ce în ce mai des de neliniștile care frământa Spania, Marea Britanie, Italia. Tendințele separatiste au fost pana în prezent stopate grație prevederilor constituționale ale respectivelor țări, care au prevalat în fața solicitărilor diferitelor entități politico-etnice de obținere a unor forme cât mai extinse de autonomie sau chiar a independenței. 

Poate nu întâmplător, inițiatorul acestei masuri, Uniunea Federativa a Naționalităților Europene (FUEN) a obținut cele mai bune rezultate exact în punctele nevralgice ale Europei: Spania (unde Catalonia cere proclamarea independenței), Slovacia (unde exista o comunitate maghiară pentru care se revendică autonomie extinsă), Letonia (unde se dorește declararea limbii ruse ca a doua limbă oficială), România (unde UDMR, unul dintre inițiatori, a reușit mobilizarea unui număr mare de etnici maghiari, în speranța obținerii autonomiei pe criterii etnice). Iarăși, nu întâmplător, cele mai multe semnături pentru Minority SafePack s-au strâns din Ungaria, statul poate cel mai nemulțumit de actuala trasare a granițelor europene. Parlamentul ungar a adoptat și o hotărâre prin care a consfințit susținerea inițiativei, iar premierul Viktor Orban a calificat susținerea ICE drept ”un obiectiv de politică națională”, președintele Ungariei semnând, la rândul său, în cadru festiv lista de susținere. 

Când doi se bat, Rusia câștigă 

Este binecunoscută implicarea tot mai agresiva a vecinului de la Răsărit în politica UE, având ca strategie slăbirea din interior a interlocutorilor geopolitici. Platforma de analiza geopolitica Stratfor a identificat, în paleta strategică rusă pe relația cu UE, utilizarea minorităților etnice ruse rezidente în țări europene pentru a genera tulburări sociale și instabilitate politică. În context, sunt automat menționate țările baltice, cunoscute pentru ponderea considerabila a comunităților ruse sau rusofone. 

Nu întâmplător, unul dintre bazinele cele mai importante din care se obțin semnături pentru inițiativa Minority SafePack îl reprezintă tocmai fostele țări sovietice de la Marea Baltică, unde reprezentanții comunităților ruse s-au mobilizat exemplar și au încurajat conaționalii să susțină acest proiect. Chiar și în condițiile în care nu toți minoritarii ruși din aceste țări sunt și cetățeni, numai în Letonia, FUEN se laudă că a obținut aproximativ 4000 de semnături, apropiindu-se de pragul minim necesar. 

Comunitățile ruse/rusofone din țările baltice, reprezentând oricum proporții importante din populația totală (in Letonia, rușii sunt 34%, în Estonia 24%, iar in Lituania 6%), trăiesc comasate în marile orașe, având astfel un potențial crescut de a pune presiune pe autorități, pentru implementarea unor drepturi suplimentare. Recepționând mai acut pericolul vecinătății Federației Ruse, mai ales după criza ucraineană, în care rușii au pretins ca își apără conaționalii vitregiți în drepturile lor, autoritățile baltice sunt foarte reticente în a ceda fie și un pas în domeniul drepturilor minorităților naționale. Letonii au respins în 2012, în proporție de 75%, propunerea ca limba rusă să devină limbă oficială, iar cetățenia letonă este condiționată de cunoașterea limbii acestei țări. 

O eventuală reglementare comunitară pe această temă ar lăsa mult în ofsaid aceste state membre cu problematică specifică și ar alimenta permanentele luări de poziție ale Federației Ruse. Moscova nu ar ezita să invoce reglementările generoase ale UE, chiar dacă, la rândul său are o politică extrem de “zgârcită” în materie de minorități (amintim declarația din 2013 a președintelui Vladimir Putin în fața Dumei de Stat, conform căreia „Rusia nu are nevoie de minorități. Minoritățile au nevoie de Rusia iar noi nu le acordăm privilegii speciale care să răspundă cerințelor lor oricât de tare ar striga ei ca sunt “discriminați”. Dacă vrem să supraviețuim ca națiune trebuie să învățăm din suicidul pe care îl practică SUA, Anglia, Franța, Olanda). 

Nu putem să nu remarcăm că eventualul succes al inițiativei Minority SafePack avantajează clar Rusia, pe lângă Ungaria. Presa deja a identificat o serie de coincidențe, între care amintim lansarea demersului în cadrul Congresului FUEN de la Moscova, din 2012, dar și faptul că cel care a luat decizia neașteptată de a admite înregistrarea inițiativei, în pofida competenței îndoielnice a Uniunii în domeniu este vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timermans, vorbitor fluent al limbii ruse și beneficiar al unui “stagiu” la Moscova, în anii ’90, în calitate de membru al corpului diplomatic olandez. 

În concluzie 

În teoria dreptului, normarea excesivă este considerată o greșeală de legiferare, care poate face mai mult rău decât bine. Acesta pare a fi și cazul Minority SafePack, mai ales în contextul existenței unor mijloace mai “delicate” și deci mai puțin periculoase. Concret, Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare au dovedit că reprezintă instrumente legislative suficiente pentru asigurarea unei protecții adecvate membrilor minorităților naționale. 

Decenii la rând, construcția suprastatala a Uniunii Europene a evitat, în mod precaut și, ar spune unii, în mod înțelept, să intervină în politica statelor membre privind minoritățile etnice. De aici vine caracterul insolit și îngrijorător al inițiativei Minority SafePack. Implementarea unor norme comunitare într-un domeniu atât de sensibil poate afecta echilibre construite cu greu, de generații și poate pulveriza eșafodaje care s-au dovedit funcționale la nivel local sau regional.

""