Trecutul „scabros“ al lui Cioran, scos pe tavă în Italia
Volumul de eseuri al scriitoarei Marta Petreu „Cioran sau un trecut deocheat“, apărut în 2011 la Editura Polirom, în seria de autor dedicată renumitei poete şi eseiste, a fost publicat în limba italiană, sub titlul „Il passato scabroso di Cioran“, într-un proiect apărut cu sprijinul ICR. „Adevărul“ vă oferă în exclusivitate un fragment cu concluziile acestei cărţi menite să fie un duş rece la adresa tuturor minţilor înfierbântate.
„Dac-am comis o greşeală în trecut, cu cît o mărturisim mai puţin, cu atît ceilalţi revin asupra ei şi-o comentează“, spunea marele filosof român refugiat la Paris. Volumul de eseuri „Cioran sau un trecut deocheat“, apărut în 2011 la Editura Polirom, în seria de autor dedicată poetei şi eseistei Marta Petreu, a fost publicat recent în limba italiană, editat de Giovannni Rotiroti la Editore Orthotes, în traducerea Magdei Arhip şi a Ameliei Natalia Bulboacă şi cu o postfaţă de Matia Luigi Pozzi. Proiectul a beneficiat de sprijinul Institutului Cultural Român.
O strălucită poetă şi eseistă ardeleană, având o solidă bază în studii filosofice, Marta Petreu s-a specializat de-a lungul timpului în demistificarea trecutului sulfuros al (prea) apreciatei intelectualităţi interbelice, cu opţiunile sale politice extrem de discutabile:Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, chiar şi Mihail Sebastian nu au scăpat de verbul acid, dar şi de temeinica argumentaţie, a sagacei autoare.
Schimbarea la faţă a lui Cioran
Cartea Martei Petreu, aflată la a treia ediţie revăzută şi adăugită, reconstituie, minuţios şi documentat, circumstanţele filosofice şi istorice care l-au dus pe tânărul Cioran la o opţiune politică extremistă şi analizează insolita sa combinaţie de idei – de extremă dreaptă legionară şi de extremă stîngă bolşevică –, aducând dovezile despărţirii de trecutul său „deocheat“. „Oamenii nu vorbesc decât despre ceea ce ascundem“, observa, nu fără amărăciune, Cioran, adăugând:„Dac-am comis o greşeală în trecut, cu cât o mărturisim mai puţin, cu atât ceilalţi revin asupra ei şi-o comentează“.
