Torţionarul Ion Ficior, trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii
Torţionarul Ion Ficior a fost trimis în judecată, luni, de procurorii Parchetului General, fiind acuzat de infracţiuni împotriva umanităţii. Ficior a fost comandant al închisorii Periprava, iar în această perioadă 103 oameni au murit în penitenciar din cauza relelor tratamente la care au fost supuşi.
Potrivit anchetatorilor, „în perioada 01.08.1958 – 01.11.1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în Colonia de muncă de la Periprava, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a deţinuţilor politici”.
103 decese în perioada în care Ficior a fost comandant la Periprava
De asemenea, procurorii arată în rechizitoriu că în perioada în care Ioan Ficior a condus închisoarea de la Periprava au murit 103 oameni în urma tratamentelor la care au fost supuşi. „De menţionat că în perioada mai sus enunţată au fost înregistrate un număr de 103 decese în rândul deţinuţilor politici, ca urmare a unor acţiuni ce depăşesc cadrul legal, respectiv lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi”, se arată în rechizitoriu.
Ioan Ficior era direct responsabil de „viaţa deţinuţilor”, aşa cum se arată în Regulamentul de funcţionare al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că ansamblul condiţiilor de detenţie era organizat sau cel puţin tolerat de către acesta.
Decesul deţinuţilor survenea în urma unui proces lent, dar „eficace”
Totodată, anchetatorii susţin că este de notorietate faptul că regulamentele în materia condiţiilor de detenţie ce erau în vigoare în acea perioadă constituiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare şi colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deţinuţilor politici erau lăsate în grija comandanţilor de penitenciare şi doar amendate prin ordine şi recomandări neoficiale venite pe linie de partid. Decesul deţinuţilor politici survenea în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic.
„Concret, deţinuţii erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice crunte pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani”, se mai arată în rechizitoriul trimis instanţei.
Mai mult, deţinuţii nu primeau suficientă mâncare şi apă, dar erau puşi să muncească în condiţii grele de dimineaţă până seara. Aceştia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, şi nu se puteau spăla. Condiţiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deţinuţilor, caz în care aceştia erau scoşi la muncă în continuare şi nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violenţele psihice exercitate de Ficior Ioan direct sau prin subalternii săi. Toate aceste elemente luate împreună au provocat moartea mai multor deţinuţi.
Până în prezent din documentele studiate a reieşit faptul că, în intervalul 01 august 1958 – 0 noiembrie 1963, în care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior, au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.
O statistică a cauzelor de deces, aşa cum reiese din actele de moarte, după caz, din fişele medicale identificate în arhivă, indică, spre exemplu, următoarele cauze:
-15 decese cauzate de enterocolită cronică sau acută, asociată sau nu cu alte afecţiuni. Una dintre afecţiunile cu care se asociază enterocolita este caşexia;
-19 decese cauzate de tuberculoză şi/sau pneumonie;
-21 decese cauzate de diverse afecţiuni ale aparatelor digestive şi excretor;
-32 decese cauzate de afecţiuni cardiace.
Din analiza datelor statistice, rezultă că în perioada august 1958 – septembrie 1963, la Colonia de muncă Periprava au fost înregistrate, potrivit documentelor oficiale, un număr de 103 decese (toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor), anul cu cele mai multe fiind 1960, când s-au înregistrat 53. Din cele 103 cazuri de decese, cel mai tânăr deţinut decedat în anul 1960 avea 19 ani, iar cel mai în vârstă deţinut decedat în anul 1961, avea 71 de ani.
Abuzurile lui Ioan Ficior, descrise ca „anarhice”
Într-un referat privitor la desfăşurarea activităţii în cadrul Formaţiunii Periprava, întocmit de organele de control ale Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Coloniilor şi Unităţile de Muncă se consemnează tendinţa abuzivă de pedepsire a deţinuţilor cu maximul de pedeapsă fără a se ţine cont de gravitatea faptelor.
Acelaşi referat consemnează şi o serie de abuzuri comise la Periprava în timpul conducerii lui Ioan Ficior, descrise ca „anarhice”, fără a ţine socoteală de prevederile regulamentare. Astfel de pedepse erau:bătăile, legarea de copac cu cătuşe timp de mai multe ore la temperaturi de 20 de grade. Aceste documente sunt completate cu mărturiile foştilor deţinuţi, care amintesc de abuzurile la care au fost supuşi de către comandantul formaţiunii şi personalul din subordine.
Practic, organizarea şi funcţionarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea şi inventivitatea comandanţilor de penitenciare, dar şi de obedienţa acestora şi fidelitatea arătată faţă de partid.
Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea şi prin raportare la calitatea deţinuţilor politici şi interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Coloniei de muncă Periprava erau încarceraţi în preponderenţă contrarevoluţionari, dar şi oameni politici fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare şi de încredere. Aşa se explică duritatea extremă a comandantului Ficior Ioan şi rezultatele tulburătoare obţinute în procesul de exterminare pus la punct de acesta. Dosarul a fost trimis pentru a fi soluţionat de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.
www.adevarul.ro
