Autor 20268 vizualizări


Mai mult decât oricare alt monarh medieval, Regelui Edward I îi plăcea să călătorească. A traversat Anglia în lung și-n lat, a fost în mai multe țări din Europa și a ajuns și în Țara Sfântă. La prima vedere, deci, venirea sa la Winchester în septembrie 1285 nu pare a fi un eveniment remarcabil – o oprire regală de rutină, notabilă doar pentru promulgarea unor legi. De fapt, a fost ocazia perfectă pentru organizarea unor festivități cavalerești, demult uitate, dar care probabil explică apariția unuia dintre cele mai misetrioase artefacte medievale – Masa Rotundă de la Winchester.

Masa Rotundă de la Winchester – amintind de Masa Rotundă a Regelui Arthur – e faimoasă pe bună dreptate. Un disc mare din stejar, cu un diametru de aproape 5.5 metri și cântărind mai bine de o tonă, Masa se află acum la capătul Marelui Hol din ceea ce a fost odată Castelul Winchester. Evident, masa nu are nicio legătură cu Regele Arhtur, personaj a cărui existență n-a fost dovedită nici până astăzi. Analizele științifice au arătat că masa a fost construită cândva în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, deci probabil în timpul domniei îndelungate a lui Edward I (1272-1307).

(În stânga:Edward I)

Opinia generală a comunității științifice este că masa a fost făcută în 1290, în legătură cu turneul de două zile pe care Edward l-a organizat la Winchester pentru celebrarea căsătoriei uneia dintre fiicele sale. O analiză mai atentă a dovezilor arată însă că adevăratul context al creării mesei rotunde stă în vizita regală, deseori trecută cu vederea, din 1285. O privire pe lista celor care au participat atunci la promulgarea legilor din septembrie 1285 arată că Regele era înconjurat de majoritatea conților și baronilor, dar de foarte puțini (aproape deloc de fapt) episcopi. Departe de a fi un Parlament obișnuit, cum au presupus istoricii, aceasta a fost o întâlnire aproape exclusiv seculară. Mai mult decât atât, natura neobișnuită a evenimentului este consemnată de un cronicar contemporan. Analele din Worcester spun, laconic, că în ziua nașterii Fecioarei (8 septembrie), Regele a numit 44 de cavaleri.

Crearea unui număr mare de cavaleri într-o perioadă scurtă de timp, deși se întâmpla rar, nu era ceva nou. Regii organizau ceremonii fastuoase atunci când doreau să onoreze pe cineva important. Și atunci când Edward a fost numit cavaler de Alfonso al X-lea al Castiliei, în 1254, onoarea de cavaler a fost acordată și altor bărbați mai puțini importanți. În cazul ceremoniei de la Winchester, cunoaștem doar câteva nume ale celor prezenți, și niciun nume al personajelor importante care ar fi putut fi numiți cavaleri. Regele avea însă alte motive pentru organizarea unei astfel de ceremonii pentru toamna lui 1285. Cu ceva timp în urmă, el dăduse un ordin potrivit căruia toți bărbații din regat ale căror pământuri valorau mai mult de 100 de lire pe an să vină în fața lui pe 8 septembrie pentru a fi numiți cavaleri. Asta a fost într-adevăr ceva neobișnuit. De obicei, regii englezi decretau că supușii cu un anumit venit trebuie să ”ia armele”, dar de obicei făceau asta pentru a strânge bani, știind că majoritatea ar fi preferat să plătească o amendă decât să-și asume cheltuielile ce veneau cu titlu de cavaler. În 1285 însă se pare că Edward I nu dorea decât să mărească numărul cavalerilor din regat. Dar de ce?

Cucerirea Țării Galilor  și asumarea identității arthuriene

(Castelul Caernafon)

Motivul a fost recenta cucerire a Țării Galilor. În 1282-1283, Edward pătrunsese cu un număr mare de soldați în regiunea Snowdonia din nord-estul Țării Galilor, de unde îi alungase pe principii locali, iar în 1284 a călătorit prin teritoriul tocmai cucerit pentru a supraveghea, printre altele, construirea marilor castele de la Conwy, Harlech și Caernarfon. Scala victoriei a fost una impresionantă, dar ea făcuse ca regele să vină cu noi pretenții, de taxe și serviciu militar prelungit, ceea ce a dus la noi dezbateri cu privire la durata serviciului militar obligatoriu. Prin readucerea problemei în atenția supușilor în 1285, Edward spera să stabilească un precedent clar pentru viitor, anume că bărbații cu anumite venituri trebuie să fie cavaleri.

Cucerirea Țării Galilor explică și de ce ceremonia a avut și un aer arthurian. Desigur, în secolul al XIII-lea Arthur era celebru în toată Europa și în Anglia în mod special. Edward I dorea să-și apropie imaginea legendarului Arthur de propria-i imagine, (re)definindu-l pe războinicul britanic (care de fapt ar fi fost de origine galică) ca un englez exemplar. În 1278, spre exemplu, la doar câteva luni după sfârșitul primului război cu Țara Galilor, Edward a vizitat Glastonbury și a organizat reînhumarea rămășițelor despre care călugării locali jurau că ar aparține regelui Arthur. În mod similar, în 1283, galezii au căutat să obțină bunăvoința noului lor rege dăruindu-i acestuia un artefact care, susțineau ei, era ”coroana lui Arthur”. Edward  I era, deci, un admirator al legendarului Arthur, și din motive politice – recenta cucerire a Țării Galilor – entuziasmul său față de această legendă a atins noi culmi în 1285. La întoarcerea la Londra în mai 1285, Regele a sărbătorit, din nou, victoria printr-o procesiune de la Turnul Londrei (încă decorat cu capetele prinților galezi învinși) la Westminster Abbey. Acesta a fost contextul imediat în care el hotărâște să numească mai mulți cavaleri:ordinul adresat celor cu venituri de peste 100 de lire anual e dat doar două zile mai târziu.

Nu avem informații cu privire la organizarea ceremoniei, dar putem presupune că regele s-a implicat personal. Și probabil că, cu entuziasmul arthurian încă viu, dorind să fie privit în aceeași lumină ca legendarul rege, Edward a vrut ca pentru acea ocazie specială să fie creată o piesă centrală. Probabil că în acea vară tâmplarii regali s-au adunat la Winchester și au început, la instrucțiunile regelui, construcția Mesei Rotunde.

 

 

Sursa:http://www.historyextra.com