Autor 2584 vizualizări


Principesa Maria de Edinburgh, viitoarea Regină Maria a României, s-a născut la 29 octombrie 1875, în Anglia, la Castelul Eastwell. Era al doilea copil al prinţesei Maria Alexandrovna (singura fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei) şi al ducelui Alfred de Edinburgh, ofiţer în marina britanică (al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii).

Castelul Eastwell, unde a copilărit Maria, era o construcţie din piatră cenuşie, tipic englezească, înconjurată de un parc foarte frumos şi de o pădure strălucitoare, cu păşuni întinse de iarbă verde. Pe lângă acestea, în decorul copilăriei viitoarei regine era şi un lac imens cu apă lucitoare. La capătul cel mai îndepărtat al lacului, printre tot felul de tufişuri, se afla o fântână cu un susur misterios. Sunetul îi fascina pe Maria şi pe fraţii săi şi îi ducea cu gândul la stafii sau la alte creaturi din basme, iar de fiecare dată când se apropiau de fântână inimile le băteau din ce în ce mai tare. Fraţii se luau de mână, încercau să îşi ascundă spaima şi se apropiau de fântână, însă niciodată suficient de mult încât să dezlege taina sunetelor, care, de altfel, a rămas unul dintre misterele copilăriei principesei Maria.

Principele Ferdinand, viitorul rege al României Mari, și Maria s-au întâlnit pentru prima dată în martie 1892, la München, în cadrul unei reuniuni de familie. Viitoarea regină își va reaminti mai târziu că: „întâlnirea, după cât mi se pare, fusese cu grijă plănuită dar, de bună seamă, nici eu, nici surorile mele, nu știam nimic. Se puse la cale să ne vedem cât se poate de mult”.


Principesa Maria într-o fotografie realizată de principele Ferdinand la Cotroceni. Colorizare manuală de Lucian Muntean, octombrie 2020. Fotografia originală mai jos

Maria nu-l displace pe tânărul prinț venit dintr-o țară despre care nu știa nimic: „era chinuitor de timid și râdea mai mult ca de obicei ca să-și ascundă timiditatea... el trezea sentimente materne. L-aș fi ajutat cu plăcere”. Pe când se aflau la München, cei doi tineri primesc o invitație din partea împăratului Wilhelm al II-lea de a-l vizita la Berlin. Aici, Ferdinand își regăsește vechii camarazi de armată și, probabil, și sub influența verișoarei sale, Charlotte, găsește curajul de a pune Mariei de Edinburgh întrebarea decisivă a oricărei vieți omenești:

„Vrei să fii soția mea?”

Curajul lui Ferdinand a șocat-o pe tânăra principesă britanică:

„Pentru mine este și astăzi o enigmă cum a găsit el curajul să-mi propună să ne logodim. Dar a făcut-o și eu am acceptat. Am zis «da» și mi-am pecetluit soarta. Ușa spre viață s-a deschis, spre o viață lungă”.

Logodna celor doi a fost anunțată în plenul Senatului României de către ministrul de Externe, Alexandru Lahovary, pe data de 25 mai 1892. 

Nunta a fost programată pe 29 decembrie 1892 în castelul Sigmaringen, la ea participând regele Carol I, membrii guvernului României, rudele lui Ferdinand, dar și ale Mariei, mai puțin iubitul ei tată care nu vedea cu ochi buni mariajul fiicei sale. Ducele de Edinburgh dorise o căsătorie mai ilustră pentru Missy, așa cum era alintată în familie Maria. Cât timp locuiseră în Malta, acolo unde tatăl Mariei îndeplinise funcția de comandant al flotei britanice din Mediterana, Missy se îndrăgostise nebunește de vărul ei, George de York, viitorul rege George al V-lea al Angliei (1910-1936).

Idila nu se concretizase însă, și Maria, în loc să devină regina Angliei și împărăteasă a Indiei, va ajunge prima – și ultima, de altfel – regină a României Mari și „împărăteasa tuturor românilor”, titlu neoficial, dar popular, dat de către țăranii români din Ardeal după Marea Unire din 1918.