Autor 743 vizualizări


Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de siguranța banilor lor și de identificarea unor metode cât mai eficace de depozitare, mai ales în vremuri de insecuritate economică și în cazul unor evenimente precum invaziile sau războaiele.

Locurile pot varia de la fântâni, grădini, păduri ori pivnițe însă mai tot timpul banii erau puși la adăpostul unor recipiente confecționate atât din lut cât și din metal, piele, țesături sau lemn, notează Muzeul Curtea Veche, pe pagina de Facebook a instituției.

Totuși, acestea nu sunt singurele evenimente care determină acumularea de bani. În zilele noastre, pușculițele sunt folosite adesea de copii pentru a-i familiariza cu noțiunea de economisire. Obiceiul nu este unul modern. Încă din epoca greco-romană erau utilizate recipiente ce pot fi identificate cu pușculițele, numite loculus, ce aveau diferite forme. La fel ca cele medievale sau contemporane, acestea aveau câte o fantă special creată pentru introducerea monedelor. Pentru a avea acces la banii strânși, recipientul trebuia spart.

O pușculiță a fost descoperită recent în urma cercetărilor arheologice desfășurate la Biserica Manea Brutaru. Pușculița poate fi datată cândva în sec. al XIX-lea și din păcate a fost spartă din vechime pentru a colecta banii strânși. Aceasta este de formă globulară (Dmax: 11,2 cm), cu o mică bază profilată (Db: 7 cm). 


Foto: Muzeul Municipiului Bucureşti

Este smălțuită în parte superioară cu smalț de culoare maro peste care s-au adăugat picături de culoare verde și gălbuie. Recipientul, realizat la roată, se termină într-un mic buton înălțat (D:1,4 cm, h: 1 cm). Imediat lângă buton se poate observa orificiul pe unde erau introduse monedele (este smălțuit pe muchia interioară).

Autor: Dr. Ioana Manea, muzeograf, Biroul Istorie Veche și Medievală, Muzeul Municipiului Bucureşti