Primarul din Roşia Montană: Mai bun aurul decât patrimoniul UNESCO
Perspectiva înscrierii în patrimoniul UNESCO, în pofida faptului că este o acţiune râvnită de mulţi, nu este dorită şi de primarul satului Roşia Montana, în Carpaţi, care este, în schimb, susţinătorul unui proiect canadian controversat privind crearea unei mine de aur, comentează AFP.
"În mod automat, dacă Roşia Montana este înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, activitatea minieră nu se va putea desfăşura. Însă, noi vrem acest proiect", a declarat Eugen Furdui, membru al Partidului Liberal Democrat (PDL, la putere).
Deja exploatat de romani, aurul din această localitate atrage investitorii lacomi, în contextul creşterii preţului acestui metal preţios.
Aici s-ar mai afla aproximativ 300 de tone de aur, unul dintre cele mai mari zăcăminte din Europa, potrivit companiei canadiene Gabriel Resources, care vizează această sursă de îmbogăţire, prin intermediul filialei sale, care deţine 80 la sută din acţiuni, Roşia Montana Gold Corporation (RMGC).
În 1999, aceasta a obţinut concesiunea. Dar, proiectul organizării extracţiei nu a primit, până în prezent, toate autorizaţiile arheologice şi de mediu necesare, în pofida susţinerii oferite de ministrul Economiei, Adriean Videanu.
Alături de opoziţia militanţilor din domeniul apărării mediului înconjurător, Ungariei vecine şi bisericilor, oamenii de ştiinţă din întreaga lume denunţă ameninţările pe care acest proiect le reprezintă pentru "una dintre cele mai vaste reţele de galerii miniere româneşti", descoperite în munţi, pe locul unde ar fi amplasată mina.
RMGC dezminte o asemenea acuzaţie.
În acest an, arhitecţi şi istorici susţinuţi de ICOMOS, unul dintre cele trei organisme consultative ale UNESCO, au solicitat în mod oficial Ministerului Culturii să înscrie Roşia Montană pe lista siturilor propuse să fie introduse în patrimoniul mondial.
"Roşia Montană a conservat dovezi excepţionale privind istoria exploatărilor miniere româneşti, medievale şi moderne", a declarat Virgil Apostol, arhitect în cadrul Muzeului Naţional de Istorie al României, care pregătit dosarul.
"În prezent, experţii din cadrul Ministerului (Culturii) studiază acest dosar. Este evident că este un sit foarte interesant", a declarat Csilla Hegedus, consilieră în cadrul ministerului.
Primarul susţine că "toată comunitatea locală se opune" acestei idei.
În realitate, părerile sătenilor sunt împărţite.
"Eu sunt împotrivă. Avem impresia că suntem ocupaţi de canadieni", a declarat comerciantul Sorin Jurca, arătând în direcţia panourilor RMGC instalate pe casele declarate monumente istorice, achiziţionate de către această companie.
"Aici, oamenii erau, toţi, mineri. Doar asta ştim să facem. Nu există nimic, iar noi avem nevoie de locuri de muncă. Mina Gold este cea mai bună soluţie", a declarat Eusebiu Cosa, în vârstă de 37 de ani, fost miner.
Ca el, susţinătorii proiectului minei de aur insistă asupra creării unor locuri de muncă pe timpul crizei economice.
După ce a promis crearea a 1.200 de locuri de muncă în cei doi ani de construire a minei, RMGC promite, în prezent, 2.300, dar fără să facă vreo precizare.
În perioada de exploatare, de 16 ani, ar beneficia de locuri de muncă 880 de persoane.
Eugen David, în vârstă de 45 de ani, un fermier din Roşia Montană şi unul dintre cei mai cunoscuţi oponenţi ai proiectului, avertizează asupra "unei distrugeri ireversibile a mediului" pentru doar câţiva ani de profit. El este, în schimb, susţinătorul agriculturii şi turismului durabile, bazat pe patrimoniu, ca soluţie de dezvoltare pe termen lung.
"Dar, autorităţile locale fac totul pentru blocarea iniţiativelor. Am ratat toate posibilităţile de accesare a fondurilor europene, pentru dezvoltarea zonei", a subliniat el.
Primarul nu crede în turism, în pofida faptului că mai mulţi locuitori au deschis pensiuni. Între aceştia se află şi un cuplu, cu vârste de aproximativ 20 de ani, care a declarat că obţin venituri "interesante".
Aşteptând o hotărâre cu privire la introducerea zonei în patrimoniul mondial UNESCO, la Roşia Montană "bătălia" continuă. Dacă 651 de locuitori au acceptat să se mute, alţi locuitori, ca Eugen, Sorin sau Ovidiu Plic nu vor să plece şi nici să vândă pentru a face loc minei de aur.
