Presiuni din partea UDMR, pentru modificarea Codului Administrativ, în defavoarea maghiarilor din România jpeg

Presiuni din partea UDMR, pentru modificarea Codului Administrativ, în defavoarea maghiarilor din România

📁 Istorie recentă
Autor: Remus Georgescu
🗓️ 3 iulie 2019

Deși noul Cod Administrativ a fost adoptat prin Ordonanță de Urgență, până la acest moment încă nu a apărut în Monitorul Oficial. Nu știm care este rațiunea pentru care care s-a întâmplat acest lucru, însă amânarea a oferit o ocazie neașteptată liderului UDMR, Kelemen Hunor, pentru a face tradiționalele presiuni asupra decidenților români. Astfel, pe surse am aflat că președintele UDMR insistă pentru introducerea unor prevederi în noul cod administrativ care nu ar face altceva decât să asigure condițiile oficializării limbii maghiare la nivelul majorității localităților din Transilvania!. Un obiectiv care vine mănușă, de altfel, Budapestei, nu mai târziu de ieri, în aceeași zi în care Kelemen Hunor se vedea cu premierul Dăncilă pe subiectul codului administrativ, ministrul ungar al Afacerilor Externe, Peter Szijjarto declara, în mod tendențios, în Parlamentul Ungariei că preconizata modificare legislativă ar da în urmă cu 10 ani de zile drepturile obținute de membrii minorității maghiare! Dacă nu ne-am fi referit, în repetate rânduri, la interesele financiare majore care îl leagă de Kelemen Hunor de Budapesta, am fi putut considera că poziția lui Szijjarto Peter ar fi fost o simplă coincidență!

Una din principalele propuneri ale UDMR din codul administrativ s-ar referi la posibilitatea ca, prin decizii ale autorităților locale, să poată fi utilizată limba minorităților acolo unde ponderea ei nu atinge ponderea de 20% prevăzută de lege. Potrivit variantei actuale a Codului Administrativ, este reglementată obligativitatea folosirii limbii materne în instituțiile administrației publice locale acolo unde cel puțin 20% din populație vorbește altă limbă maternă decât cea română.

Deși la prima vedere o astfel de reglementare nu afectează cu nimic bunul mers al vieții de zi cu zi din zonele cu populație mixtă, o analiza mai atentă, corelată cu cunoașterea realităților politice dâmbovițene, ne facem să previzionăm că această prevedere va fi des invocată de lideri ai UDMR pentru a clama așa-zise drepturi care, în mod firesc, nu ar trebui să le fie acordate. În eventualitatea în care propunerea UDMR va fi acceptată de Executivul de la București, o localitate cu o populație maghiară de, să zicem, 5% va putea adopta folosirea limbii maghiare în actele administrative, în detrimentul celorlalți 95% dintre locuitori, și poate chiar și a maghiarilor înșiși, care sunt obișnuiți cu folosirea limbii române în administrație.

Dacă vă întrebați cum ar putea fi posibil ca o localitate cu o populație de 5% maghiari să facă acest lucru, nu trebuie decât să ne amintim de presiunile pe care le fac UDMR le face de multe ori la cel mai înalt nivel pentru niște chestiuni aparent minore, ca să înțelegem de ce sunt în stare atunci când doresc să-și atingă interesele lor și ale Ungariei, și care de cele mai multe ori nu au nicio legătură cu interesele comunității maghiare reale. Credeți că primarul unei localități va putea să reziste presiunilor pe linie de partid venite din partea superiorilor lui de la București, care au discutat în prealabil cu conducerea UDMR o asemenea posibilitate? Credeți că va spune nu Bucureștiului în situația în care va ști că un refuz va conduce la pierderea unor finanțări de la bugetul de stat?

Iar insistențele UDMR sunt făcute în contextul în care nu au nicio legătură cu ceea ce vor românii și maghiarii de la România: o administrație eficientă, drumuri bune, investiții de viitor. Ce le oferă UDMR? O administrație incompetentă, dar în limba maghiară. O birocrație greoaie, dar în limba maghiară. O administrație coruptă, dar în limba maghiară. Și atunci concluzia este evidentă: UDMR face toate aceste jocuri nu pentru populația maghiară, ci pentru Ungaria, o țară permanent interesată ca maghiarii din România să depindă cât mai mult de Budapesta, și atunci când se poate, cât mai puțin de București!