Autor 25332 vizualizări


Eva Braun a fost cel mai intim cronicar al regimului nazist, care a reuşit să surprindă viaţa privată a lui Hitler cu ajutorul camerei de filmat. Înregistrările, însă, au fost multă vreme un mister:nu se ştia dacă există sau nu. Iar ele au fost scoase la lumină doar datorită obsesiei artistului german Lutz Becker pentru Adolf Hitler.

Lutz Becker s-a născut în Berlin în anul 1941. Copilăria lui a fost atât de marcată de raidurile aeriene, că şi acum, la 70 de ani, încă îşi mai aduce aminte de îndemnul de la radio „Achtung! Achtung!“ (Atenţie!), să fugă din calea bombelor. „Când se producea explozia, schimbarea din presiunea aerului era enormă:oamenii începeau să sângereze din ochi, nas sau din urechi“, îşi aminteşte el.

De atunci, Becker se gândeşte la Hitler şi la ce-a făcut Führerul poporului german. „Am crescut într-o lume a minciunilor“, a spus el pentru The Guardian. În anii '50 şi-a descoperit pasiunea pentru film şi tot în acea perioadă au început să iasă la iveală adevăruri teribile despre unul dintre cele mai malefice regimuri din istorie.

Descoperirea


În timp ce făcea cercetări pentru teza sa, Lutz Becker a descoperit o poză în care Eva Braun, iubita lui Hitler, care i-a devenit soţie în ultimele momente ale vieţii, ţinea o cameră de filmat Siemens. Din moment ce exista o cameră de filmat, existau şi nişte filme, a presupus Becker. Nimeni nu reuşise să confirme locul unde ar putea fi ascunse aceste filme, sau măcar existenţa lor.

Cercetările lui Becker au fost cele care au schimbat percepţia lumii despre Führer şi despre soţia sa ariană (Braun s-a căsătorit cu Hitler cu o zi înainte să se sinucidă) care a murit împreună cu el în buncăr.

Despre Eva Braun

Chiar şi acum, la peste 80 de ani de când Hitler a devenit cancelarul Germaniei, Eva Braun stârneşte o fascinaţie ciudată, comentează „The Guardian“. Femeia care ştia secretul personalităţii lui Hitler avea doar 17 ani când l-a cunoscut pe Führer. Această întâlnire a fost aranjată de fotograful personal al lui Hitler, Heinrich Hoffman, pentru care Eva Braun lucra ca asistentă.


Hoffman, care avea un studio în Munchen, era instrumentul prin care s-a construit imaginea lui Hitler. El s-a asigurat că Hitler este văzut ca un om hotărât, sfidător şi eroic, un om de fier. Atunci când amanta lui Hitler, Geli Raubal, s-a sinucis, pe 18 septembrie 1931, în apartamentul pe care îl împărţeau amândoi, a existat o nevoie urgentă de a înăbuşi un potenţial scandal şi de a-i oferi vieţii private a Führerului o notă de normalitate. Aici a intervenit fotograful Hoffman. Eva Braun semăna cu Raubal, iar Hitler şi-a găsit liniştea în compania ei. Până la sfârşitul anului 1932 ei deveniseră amanţi.

Braun a continuat să-i fie asistentă lui Hoffman, ceea ce-i oferea posibilitatea să facă parte din anturajul lui Hitler. Dar relaţia cu el a fost complicată. Ea a încercat să se sinucidă de două ori, în august 1932 şi în mai 1935. Sentimentele lui Hitler faţă de ea erau amestecate: el voia să fie văzut ca un erou cast (în ideologia nazistă bărbaţii erau lideri şi eroi, iar femeile casnice), aşa că cei doi nu s-au afişat niciodată în public în calitate de cuplu. Poporul german nu a aflat despre relaţia lor decât după încheierea războiului.


Conform memoriilor lui Albert Speer, arhitectul oficial al regimului nazist, Braun nu a dormit niciodată în aceeaşi cameră cu Hitler.

Povestea din filmele Evei Braun

Căutările filmelor Evei Braun l-au dus pe Becker în cele mai neaşteptate locuri: la festivaluri obscure, printre fanatici nazişti şi chiar la recepţii ale veteranilor americani din cel de-al Doilea Război Mondial. Acolo a vorbit cu un fost soldat, care a ajutat la curăţarea locului unde Hitler şi Eva Braun şi-au petrecut o parte din viaţă, castelul Berchtesgaden. În acest fel a ajuns Becker în posesia unor filme printre care presupunea că se află şi înregistrările Evei. A fost foarte încântat să descopere filme color şi chiar pe Adolf Hitler: găsise filmele făcute de Eva Braun.

Ea a surprins viaţa privată a naziştilor aflaţi în funcţii înalte. Hitler poate fi văzut alături de prietenii lui relaxându-se la soare, bând cafea şi mâncând prăjituri. Ei glumesc şi pozează pentru cameră. Hitler vorbeşte cu copiii asociaţilor săi sau îşi mângâie afectuos câinele.

Majoritatea cadrelor sunt color şi filmate, de cele mai multe ori, din imediata apropiere a lui Htiler. Acestea sunt chiar imagini ale omului real, nu a celui creat de propaganda nazistă, scrie „The Guardian“.

Filmele urmăresc cariera Führerului în plin avânt al succesului nazist, vara anului 1941. În acel moment, mulţi credeau că Germania va câştiga războiul. Dar Rusia a început să contraatace neînfrântă, iar America s-a alăturat luptei, devenind clar că Al Treilea Reich era condamnat, iar Eva Braun a încetat să mai filmeze.


În haosul apocaliptic provocat de căderea lui Hitler, de ultimele lui zile în buncăr şi de sinuciderea dramatică a Fuhrerului şi a Evei, filmările intime prea puţin cunoscute au fost uitate. Asta până când a intrat în scenă Becker, care este încă şocat de prima reacţie a celor care au vizionat filmele în anii '70. „Am fost pedepsit pentru că am distrus un mit negativ. Oamenii au văzut ceva banal în această acţiune“, mărturiseşte el. El este de părere că mulţi s-au obişnuit cu imaginile de propagandă alb-negru ale naziştilor. „Oamenii urăsc să te joci cu credinţele lor“, adaugă el. Şi totuşi, la o generaţie distanţă, percepţiile s-au schimbat.

Cercetarea lui Becker a fost inspirată de dorinţa lui de a se împăca cu trecutul. Au existat multe personaje negative în secolul XX, Stalin, Mao, Idi Amin, Pol Pot, dar niciunul nu a avut acelaşi impact cultural şi psihologic precum nazismul. Chiar şi Becker crede că e dureros să urmăreşti aceste filmuleţe, dar spune că a învăţat să-şi dezvolte simţul responsabilităţii şi să vadă că cercetarea lui nu este un triumf, ci un fel de armistiţiu. „Am reuşit să pun fantomele trecutului înapoi în cărţile de istorie. Naziştii nu mă mai sperie. Călătoria mea de descoperire a luat sfârşit“, conchide el.