Autor 1871 vizualizări


Numită „orașul care moare”, localitatea Civita a fot nominalizată de Italia pentru a fi inclusă de UNESCO în Patrimoniul Mondial, alături zona de stânci și văi care o înconjoară.

Cu multe secole în urmă, orașul ocupa o suprafață mult mai mare și era conectat printr-un drum cu alte așezări. Alunecările de teren, seismele, fisurile și eroziunea i-au redus dramatic dimensiunile, rămânând în cele din urmă spectaculos și solitar pe o culme răzleață, relatează Agerpres.


Argila provenind de la o mare interioară care a existat cu un milion de ani în urmă susține straturi compacte de cenușă și magmă apărute în urma unor erupții vulcanice succesive. Trecutul, prezentul și viitorul orașului Civita reprezintă materialul ideal de studiu pentru orice geolog, iar o alunecare de teren majoră, care s-a produs în anul 1114, se află încă în studiu și în ziua de astăzi.

„Timp de trei milenii, eroziunea regresivă a redus practic Civita la un singur nucleu, din care a mai rămas piața și câteva străzi în jurul acesteia”, a spus Luca Costantini, unul dintre geologii care face parte din proiectul de monitorizare și încetinire a procesului de eroziune.


În caverne subterane săpate într-o stâncă dintr-o rocă vulcanică moale, denumită tufo, zidurile sunt susținute cu ajutorul unor bare metalice.

Civita a fost fondată de etrusci, a dăinuit în timpul perioadei romane și a întregii perioade medievale. Ceea ce s-a păstrat până astăzi din Civita datează în mare parte din perioada medievală și are aproximativ 152 de metri lungime și 90 de metri lățime.


Odinioară, orașul era de trei ori mai mare decât dimensiunea actuală, însă de-a lungul secolelor, cartiere întregi s-au prăbușit din cauza alunecărilor de teren. În prezent, orașul este accesibil vizitatorilor prin intermediul unei rampe abrupte și lungi, pe care pot trece pietoni și mașinuțe de golf. Numărul rezidenților permanenți variază între 10 și 14 în funcție de anotimp. 


Italia a înaintat propunerea de includere în Patrimoniul Mondial în ianuarie și preconizează ca UNESCO să ia o decizie în iunie anul viitor.

Citiți despre patrimoniul material UNESCO din România în numărul 34 al revistei Historia Special, de găsit la orice punct de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 30 martie – 25 iunie 2021, dar și în format digital, pe platforma paydemic.com

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum